Lupul paznic la oi

Despre corupția care se răspândește printre cei care trebuie să apere pădurile.


Vă spu­neam nu de­mult că în po­ves­tea afa­ce­ri­lor cu lemn tă­i­at ile­gal sunt ames­te­cați până la gât unii din­tre cei care ar tre­bui să pro­te­je­ze pă­du­rea. Dar nu doar din lem­nul tă­i­at ile­gal se pot câști­ga sume fru­moa­se, ci și din cel tă­i­at cu acte în re­gu­lă. Po­ves­tea de mai jos, a unui pă­du­rar care de­ți­ne de fac­to o fir­mă de ex­ploa­ta­re, nu e de­loc sin­gu­la­ră. Pu­teți re­gă­si ast­fel de si­tu­a­ții în mul­te alte lo­curi.

Acu­ma vă in­vit să fa­ceți un exer­ci­țiu de ima­gi­na­ție: în­chi­pu­iți-vă că într-un ocol sil­vic un pă­du­rar are un văr care de­ți­ne o fir­mă de ex­ploa­ta­re. Vă­rul e ple­cat de ani de zile în stră­i­nă­ta­te, iar con­tro­lul asu­pra fir­mei îl are – de fapt – pă­du­ra­rul. Lu­mea știe, oa­me­nii din sa­te­le ve­ci­ne can­to­nu­lui său cu­nosc si­tu­a­ția. Cre­deți că șe­fii lui de la oco­lul sil­vic nu au ha­bar de asta? Vă asi­gur că știu prea bine. Ba chiar, în foar­te mul­te si­tu­a­ții, ade­vă­ra­ții oa­meni din um­bră sunt șe­ful de ocol și al­ții ca el din di­rec­ți­i­le sil­vi­ce, iar pă­du­ra­rul nu e de­cât re­pre­zen­tan­tul in­te­re­se­lor lor. Ce poa­te fi mai con­ve­na­bil de­cât un su­bal­tern care are gri­jă și de afa­ce­ri­le tale per­so­na­le?

Nu știu exact care e re­a­li­ta­tea în ca­zul din Vran­cea. Dar vă asi­gur că sce­na­ri­ul des­cris de mine func­țio­nea­ză bine mer­si în mul­te lo­curi. Cu si­gu­ran­ță unii in­gi­neri sil­vici care se ni­me­resc să ci­teas­că ar­ti­co­le de ge­nul ăs­tu­ia se fo­iesc ner­voși pe sca­un și‑i în­ju­ră pe cei care n‑au altă trea­bă de­cât să-și bage na­sul unde nu le fi­er­be oala. Din punc­tul lor de ve­de­re asta nu se chea­mă furt, pen­tru că lem­nul e mar­cat și in­ven­ta­ri­at le­gal, ex­ploa­ta­rea e câști­ga­tă prin li­ci­ta­ție – deci care e pro­ble­ma?

Pro­ble­ma e mai pro­fun­dă, o știu și ei, dar nu vor s‑o re­cu­noas­că. Nu poți să fii ga­ran­tul in­te­gri­tă­ții pă­du­rii când toți sam­sa­rii de lem­ne te știu im­pli­cat din um­bră în co­mer­țul cu lemn. Nu poți să fii ca­va­le­rul jus­ti­țiar dacă tu în­suți în­calci le­gea și re­gu­la­men­te­le sil­vi­ce. De­vii vul­ne­ra­bil și dis­pus la com­pro­mis. După care vei în­chi­de ochii și când într‑o pro­pri­e­ta­te pri­va­tă se taie pes­te ame­na­ja­ment. Te vei pre­fa­ce că nu vezi ca­mi­oa­ne­le cu lemn tă­i­at ile­gal. Tu în­suți vei pri­vi alt­fel pă­du­rea atunci când pre­gă­tești o ex­ploa­ta­re le­ga­lă și vei că­u­ta să alegi ar­bo­rii de ex­tras nu după cri­te­ri­i­le sil­vi­ce, ci după va­loa­rea co­mer­ci­a­lă a lem­nu­lui care ești si­gur că va fi “câști­gat la li­ci­ta­ție” de pro­pria ta fir­mă. Ba chiar vei în­drăzni mai mult și vei fura lemn tă­ind ile­gal și trans­por­tând cu acte fal­se. Și-ți vei găsi pre­tex­te care să scu­ze com­por­ta­men­tul tău, dacă vreo­da­tă vei fi avut o con­ști­in­ță sil­vi­că: așa fac și cei­lalți, lasă că se re­fa­ce pă­du­rea, toți fură și n‑o să fiu eu cel mai prost etc.

Nici nu știu care ar fi so­lu­ția pen­tru aceas­tă si­tu­a­ție. Să ape­lezi la de­on­to­lo­gie e inu­til pen­tru că ni­meni nu mai ține cont de așa ceva. Să faci legi și re­gu­la­men­te nu aju­tă pen­tru că nu le res­pec­tă ni­meni. Să faci po­li­ție cu tot sis­te­mul de ad­mi­nis­tra­ție a pă­du­ri­lor nu e efi­cient pen­tru că nu se poa­te con­tro­la con­ti­nuu atâ­ta pă­du­re și, de în­da­tă ce con­troa­le­le s‑ar opri, ile­ga­li­tă­ți­le ar re­în­ce­pe. In­dus­tria lem­nu­lui nu poa­te fi adu­să în pa­ra­me­trii le­gali de­cât cu un an­sam­blu de mă­suri co­re­la­te, care să ia în con­si­de­ra­re toa­te as­pec­te­le și toți fac­to­rii de in­flu­en­ță – de­gea­ba arunci cu pie­tre doar în fa­bri­ci­le de che­res­tea când în pă­du­re se în­tâm­plă ja­furi orches­tra­te. De­gea­ba aperi tur­ma de urși când ai an­ga­jat lu­pul ca paz­nic.

Lu­mea se bu­cu­ră când un ca­mion cu lemn tă­i­at ile­gal a fost prins și s‑a apli­cat o amen­dă. Dar amen­da e doar un pa­li­a­tiv pen­tru con­ști­in­ța noas­tră, ane­ste­zi­cul care ne face să cre­dem că n‑am stat cu mâi­ni­le în sân pri­vind cum co­rup­ția în­flo­reș­te.


În urma dez­vă­lu­i­ri­lor fă­cu­te de un ci­ti­tor al Ro­mâ­ni­ei Cu­ra­te, care a sur­prins un ca­mion în­căr­cat cu buș­te­ni, cir­culând fără nu­măr de în­ma­tri­cu­la­re pe dru­mu­ri­le pu­bli­ce, po­li­ția a des­chis o an­che­tă. După pri­me­le ve­ri­fi­cări alte au­to­ri­tă­ți­lor, re­zul­tă că ma­și­na este, pur și sim­plu, ne­în­ma­tri­cu­la­tă (fapt care în sine con­sti­tu­ie in­frac­țiu­ne), în timp ce in­ves­ti­ga­ția Ro­mâ­ni­ei […]

Sur­sa: Am iden­ti­fi­cat ”Ca­mio­nul fan­to­mă” din Vran­cea. De trans­por­tul ile­gal de lemn be­ne­fi­cia chiar fir­ma fa­mi­li­ei pă­du­ra­ru­lui! | Ro­mâ­nia cu­ra­tă

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: