Se vorbește intens în ultima vreme despre păduri virgine și despre faptul că am avea în România două treimi din ceea ce a mai rămas neatins în Europa. Ceea ce e de bine, nu‑i așa? E genul ăla de lucruri cu care ne mândrim, deși n‑am contribuit cu nimic la ele, cum sunt copiii olimpici sau sportivii români. Și, la fel ca în cazul olimpicilor și sportivilor, habar n‑avem cu ce se mănâncă subiectul despre care discutăm. Știm ce înseamnă pădure virgină? Știm unde se găsesc în România? Sau doar ne bazăm pe ceea ce ne spun unii și alții prin intermediul rețelelor sociale?
În România pădurile virgine și cvasi-virgine sunt definite printr-un ordin de ministru din 2012, care spune destul de limpede care sunt criteriile ce trebuie îndeplinite de o pădure pentru a intra în categoriile astea: naturalitatea pădurii, mărimea suprafeței și delimitarea ei clară. Pe scurt treaba stă cam așa: trebuie să aibă măcar 20 de hectare, să fie clar delimitată prin limite naturale, să aibă continuitate (fără goluri), să nu fi fost atinsă de om niciodată, să aibă o compoziție naturală (adică specii care sunt caracteristice locului, nu aduse prin însămânțare artificială sau împăduriri), să aibă o structură etajată (adică să existe arbori de toate vârstele, de diverse înălțimi), să aibă o structură mozaicată pe orizontală (adică să aibă specii diverse și neuniform distribuite pe suprafața sa), să aibă sol nealterat, să aibă lemn mort pe jos, să nu existe drumuri sau construcții, să fie inaccesibilă. Dacă vreți să lecturați toate criteriile, le găsiți aici. Știți câte păduri se încadrează în aceste multe criterii? Foarte puține. Chiar în ordinul de ministru se recunoaște că de fapt majoritatea pădurilor așa-zis virgine din România sunt, de fapt, cvasi-virgine. Și nici din alea nu sunt multe, pentru că atunci când am început să le identificăm mai concret, abia dacă am găsit vreo 14.000 de hectare, din care doar 2.600 sunt realmente virgine. Dacă vreți să știți exact unde se găsesc aceste păduri, găsiți informații în catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine.
Și-atunci cum de am ajuns să credem că avem 300.000 de hectare de păduri virgine, adică de 20 de ori mai multe decât in realitate? Păi să vă spun cum s‑a întâmplat. Cu niște ani în urmă un vajnic cercetător silvic, care probabil că se afla în criză de teme de cercetare, a avut ideea de a căuta păduri virgine prin România. Cum-necum, a reușit să implice în poveste și un ONG din Olanda, pasămite Doamne cu mari specialiști în păduri virgine. Cercetătorul nostru a strâns niște date din amenajamentele silvice (un fel de planuri de management al pădurilor) și a făcut o listă de păduri care ar fi putut fi virgine. Vreo câțiva olandezi au venit probabil la București și s‑au uitat peste datele astea și s‑au entuziasmat brusc: uau! voi aveți 300.000 de hectare de păduri virgine, frate! Aflat în fața unei astfel de “descoperiri epocale” și a șansei de a deveni celebritate europeană, cercetătorul nostru n‑a mai vrut să spună că n‑a verificat nimic în teren și că toate datele lui se bazează pe niște scripte întocmite cu un grad de precizie destul de discutabil. Și uite așa s‑a dus buhul că în România avem o comoară internațională. Numai că acuma, când încercăm să o găsim, nu prea dăm de ea.
O să spuneți că ONG-uri din România au găsit deja păduri virgine și că doar statul nu vrea să se preocupe de ele. În fond îi avem pe flăcăii de la Agent Green care sunt cei mai vajnici descoperitori de păduri virgine: peste tot pe unde se duc răsar virginitățile ca floricelele puse la microunde. Ceea ce nu știți este că majoritatea agenților ăștia (ca să nu zic toți) nu cunosc decât superficial definiția pădurii virgine și că nu au nici un fel de calificare profesională ca să o determine. Adică nu știu să aprecieze criteriile alea de care v‑am spus, pentru că oamenii nu sunt de meserie. Sunt însă buni de gură și vor fonduri care să‑i finanțeze, așa că au învățat un lucru simplu: dacă fac agitație în jurul subiectului ăsta, vor crea discuții, confuzii și conflicte, ceea ce le va aduce notorietate, iar notorietatea le va aduce bani. Și după cum vedeți sunt foarte buni la treaba asta.
Concluzia e simplă: avem niscai păduri virgine, dar destul de puține, de aceea e bine să le protejăm. Și am vrea să identificăm cât mai multe, respectând strict criteriile europene. Dar hai să nu folosim termenul de pădure virgină ca să inventăm tot felul de confuzii și false conflicte care n‑aduc nici un fel de folos pădurii, ci doar unor indivizi interesați să obțină fonduri.
11 comentarii
„ Padurea in care mana omului n‑a pus picioru”’
Practic nu. Niște bucăți mici situate în zone foarte greu accesibile cu o suprafață de cca 0,1 la sută din total
Padurile virgine din pacate au fos taiate de diversi agenti interesati , vezi Valea Cernei, vezi Rau Ses sub Vf. Gugu, vezi Retezatu Mic, vezi Semenic.
Domnu Sfarlogea am umblat in paduri virgine acu 20 de ani . Din pacate au ramas putine pentru ca au fost taiate cu aprobarea unor silvicutori cu facultate care stiau ei ce inseamna padure virgina si ce nu. Dumneavoastra ca silvicultor ar trebui sa protejati padurea nu sa o recomandati pentru valorificare excesiva.
Padurea virgina sau nevirgina trebuie protejata in totalitatea ei de lacomia unora de a se imbogati, Padure exista in tara asta pentru toata lumea, problema e cu cei nesatuli 🙂
NU MAI SUNT VIRGINE – LE-AU VIOLAT AUSTRIECII
Noi nu mai avem paduri virgine de foarte mult timp. Si nu pentru ca le-au violat unii sau altii, asa cum tendentios spuneti. Despre care „austrieci” vorbiti? Vorbiti in cunostinta de cauza? Padurile produc lemn. Lemnul este un produs care se comercializeaza. Comerciantii cumpara si vand produse. Pe baza unor contracte, intr-un cadru legal. Indiferent despre ce „austrieci” vorbiti dumneavoastra, trebuie sa stiti ca ei cumpara si vand (daca doriti violeaza) cu stirea autoritatilor romane si in acord cu prevederile contractuale acceptate de cei ce au incheiat contractele respective in numele acestei tari minunate, Romania. Dumneavoastra probabil ca sunteti mandru ca sunteti roman dar, nu intelegeti ca cei ce tipa ca nu-si vand tara (a se citi propaganda PSD), o vand, zi de zi, cu acte in regula.
S‑ar putea sa fi scapat vreo cateva pa^lcuri
Cateva observatii la articolul dumneavoastra:
1. Studiul privind inventarierea padurilor virgine a fost facut acum mai bine de 10 – 12 ani. Intre timp multe dintre aceste paduri au fost parcurse de taieri. Normal ca acum nu se mai poate zice ca sunt paduri virgine. ( d‑aia nu le-ati gasit )
2. Au fost identificate doar 14.000 de ha pentru ca nu exista interes sa se identifice mai multe. Studiile dureaza, costa, iar daca esti proprietar si vin unii si iti zic ca in padurea ta n‑ai voie sa tai ca e virgina, nu o sa fii prea incantat.
3. Catalogul acesta al padurilor virgine si cvasivirgine dateaza doar din mandatul ministrului Pasca Palmer, deci nu e asa de relevant, fiind WORK IN PROGRESS. Multe studii de documentare a padurilor virgine au fost refuzate fara sa se explice motivele. Acest lucru mi se pare extrem de grav.
4. In studiul initial facut de olandezi oricum nu fusesera identificate toate padurile potential virgine, deci e posibil sa fii fost mai mult de 300 de mii de ha.
5. Faceti remarci tendentioase despre AgentGreen, dar nu te poti astepta la altceva de la un silvicultor. Sa stiti ca chiar daca lucrati cu pasiune in acest domeniu, nu inseamna ca sunteti atotstiutor.
Concluzia articolului e de toata jena, pai cine e mai interesat sa fie cat mai putine paduri virgine? Nu cumva este acela care vrea sa scoata lemn? ONG-urile fac un lucru rau ca vor sa protejeze cat mai multe paduri? Normal ca e nevoie de fonduri pentru a face studii. Dumneavoastra faceti presupuneri rautacioase, tot articolul e scris de parca sunteti somitate in domeniu, iar restul niste nestiutori care vor doar bani. Trista gandire, nu degeaba un prieten ce a terminat silvicultura la Brasov a ramas scarbit de cat de limitati in gandire sunt cei de acolo
Căteva precizări ajutătoare:
1. Da, studiul e vechi. Multe dintre pădurile presupus virgine nu au fost tăiate, ci atunci când s‑a mers în teren s‑a constatat că “virginitatea” e pur scriptică.
2. Așa e, ați surprins esența. Primul lucru pe care ecologiștii ar trebui să‑l spună ar fi: hai să recompensăm cumva pe proprietarii privați care nu se ating de pădurile virgine pe care le dețin. După care să facă un fond și să dea bani. Sau să convingă statul să plătească din bugetul public. Ca să înțelegem toți că dragostea (inclusiv de natură) trece prin stomac. S‑ar putea să avem mai puțin ecologiști dacă e vorba de contribuții, dar mai dedicați și mai conștienți. Ceea ce nu e rău.
3. Dacă aveți exemple concrete de studii refuzate fără motivație, vă rog să le dați. Altminteri sunt doar povești…
4. Mă îndoiesc. Cele 300 de mii de hectare au fost identificate nu în teren, că era imposibil în timp așa scurt, ci pe hârtie.
5. Nu e nimic tendențios să spui că niște persoane au sau nu calificările necesare. Tendențios înseamnă să insinuezi ceva cu scopuri ascunse. Nu insinuez, spun direct, nu am scopuri ascunse, ci la vedere. Cred că persoanele din această organizație nu trec testul unei minime verificări de cunoștințe de ecologie aplicată. Sunt entuziaști, unii dintre ei bine intenționați și naivi, alții interesați și versați. La un moment dat se vor afla mai multe despre acest tip de organizații și atunci vă veți aminti ceea ce am spus aici.
Apropo, de 15 ani nu mai lucrez în silvicultură, ci în IT. Iar concluziile mele se poate să nu placă tuturor. Nu sunt o somitate în domeniu, dar știu cu ce se mănâncă subiectele astea pentru că am studiat și am practicat silvicultura, spre deosebire de dvs care vă bazați judecățile pe informații luate de pe internet și pe afirmațiile unui prieten care pare să aibă niște frustrări personale…
Ca tot veni vorba de paduri virgine, mai nou o parte sunt protejate de Unesco: http://adevarul.ro/locale/brasov/padurilevirgine-romaniei-intrat-patrimoniul-unesco-defrisarile-strictinterzise-1_5961f9aa5ab6550cb8ef5c56/index.html
Da, era o inițiativă mai veche care abia acum s‑a materializat. E foarte bine, dar pentru silvici nu e nici o surpriză pentru că au contribuit la documentarea argumentației.