Cine trage foloase din noul cod silvic (I)

Pe cine ajută limitarea volumului de masă lemnoasă care poate fi cumpărat de un agent economic.


S‑a tot vor­bit des­pre noul cod sil­vic și des­pre pre­ve­de­rea sa de a li­mi­ta cota ori­că­rei fir­me de pre­lu­cra­re a lem­nu­lui la 30% din vo­lu­mul ex­ploa­tat anu­al în Ro­mâ­nia. For­mu­la­rea e pu­țin mai com­pli­ca­tă1, dar ide­ea de bază e re­la­tiv sim­plu de în­țe­les: Schwei­gho­fer și al­ții ca el să nu mai poa­tă cum­pă­ra de­cât ma­xim 30% din lem­nul ex­ploa­tat anu­al.

Nu e greu de în­țe­les că mă­su­ra îi ne­mul­țu­meș­te pe in­dus­tri­a­șii lem­nu­lui. Li­mi­ta­rea le îm­pie­di­că creș­te­rea până la nive­lul de afa­ceri pe care și‑l vor fi do­rit, ba chiar îi pune în si­tu­a­ția de a avea ca­pa­ci­tăți de pro­duc­ție fo­lo­si­te in­com­plet, ceea ce e o pier­de­re evi­den­tă pen­tru ei. Noi sun­tem însă fe­ri­ciți și cu to­ții am stri­gat în cor că mă­su­ra e bună pen­tru că ei, și mai ales hră­pă­re­țul aus­tr­i­ac, ne dis­trug pă­du­ri­le. Așa ni s‑a tot spus și noi am bă­gat la cap. În­tot­dea­u­na ne‑a fost mai co­mod să în­vi­no­vă­țim pe al­ții pen­tru ne­no­ro­ci­ri­le noas­tre. Dar oare ăsta să fie ade­vă­rul?

Ca să în­țe­le­geți cum se for­mea­ză pre­țu­ri­le pe pia­ța lem­nu­lui, tre­bu­ie să în­ce­pem de la pă­du­re. To­nul îl dă lem­nul din pă­du­rea de stat. Vân­ză­ri­le fă­cu­te de Rom­sil­va sunt de de­par­te mai im­por­tan­te can­ti­ta­tiv de­cât ori­ca­re alt pro­pri­e­tar pri­vat, deci cam cu cât va vin­de re­gia pă­du­ri­lor cam tot cu atât va pu­tea vin­de și pri­va­tul. Lem­nul din pă­du­rea de stat se vin­de prin li­ci­ta­ție. Rom­sil­va sta­bi­leș­te un preț de por­ni­re și anun­ță data li­ci­ta­ți­ei, la care se pre­zin­tă fir­me­le do­ri­toa­re. Nu­mai că, pen­tru că sun­tem în Ro­mâ­nia, li­ci­ta­to­rii sunt nițel cam în­țe­leși în­tre ei. O par­te a lor sunt chiar fir­me mas­ca­te ale per­so­na­lu­lui sil­vic, al­te­le sunt de­ți­nu­te de in­ter­puși ai unor po­li­ti­cieni. Ade­sea sil­vi­cii și po­li­ti­cie­nii au fir­me îm­pre­u­nă, bi­ne­în­țe­les puse pe nu­me­le vre­u­nui ilus­tru ne­cu­nos­cut, pen­tru că ei nici us­tu­roi n‑au mân­cat, nici gura nu le mi­roa­se.

Să ne ima­gi­năm cum mer­ge li­ci­ta­ția: in­gi­ne­rul sil­vic care con­tro­lea­ză din um­bră fir­ma de ex­ploa­ta­re s‑a în­țe­les di­na­in­te cu re­pre­zen­tan­tul po­li­ti­cia­nu­lui lo­cal și cu cei­lalți mai mă­runți par­ti­ci­panți cine și ce va cum­pă­ra, așa că atunci când se scoa­te res­pec­ti­va par­ti­dă2 la vân­za­re doar cel care va cum­pă­ra face o ofer­tă, pu­țin pes­te pre­țul de por­ni­re3, iar cei­lalți se pre­fac că nu mai sunt in­te­re­sați și nu li­ci­tea­ză pes­te el. Al­te­ori se mi­mea­ză pu­țin mai mult – o altă fir­mă face încă un pas, iar câști­gă­to­rul pres­ta­bi­lit ofe­ră pre­țul fi­nal. To­tul e le­gal, în pro­ce­sul ver­bal de li­ci­ta­ție se con­sem­nea­ză că par­ti­da s‑a ad­ju­de­cat de că­tre fir­ma X cu pre­țul Y.

Dacă ați ur­mă­rit cu aten­ție aceas­tă lo­gi­că de fra­u­da­re prin ma­ni­pu­la­rea pre­țu­lui lem­nu­lui, veți în­țe­le­ge că li­mi­ta de 30% im­pu­să de noul cod sil­vic nu are nici o in­flu­en­ță. Li­ci­ta­ți­i­le vor fi la fel de tru­ca­te, pre­țul de por­ni­re va fi apro­xi­ma­tiv ace­lași, pre­țul de ad­ju­de­ca­re va fi cu 5–10% pes­te cel de por­ni­re. Ni­mic nu se schim­bă. Mă­su­ra mult lă­u­da­tă nu adu­ce nici un be­ne­fi­ciu pă­du­rii. Dar cui?

Ei, aici de­vi­ne in­te­re­sant. Să ra­țio­năm eco­no­mic: cine ar vrea să cum­pe­re lem­nul din pă­du­re cu ace­lași preț ca și până acum, dar ar vrea să se asi­gu­re că îl va re­vin­de cu un preț com­pe­ti­tiv? Pe cine ar de­ran­ja di­rect mo­no­po­lul unui Schwei­gho­fer, care ar pu­tea scă­dea pre­țul de achi­zi­ție pen­tru că nu va exis­ta alt cum­pă­ră­tor im­por­tant pen­tru lemn? Cui i‑ar scă­dea pro­fi­tul dacă Schwei­gho­fer ar avea o po­zi­ție do­mi­nan­tă în pia­ță și ar im­pu­ne pre­țuri mici? Ați ghi­cit: fir­me­le de ex­ploa­ta­re. Fir­me­le po­li­ti­cie­ni­lor și ale sil­vi­ci­lor co­rupți.

Acu­ma ați în­țe­les pen­tru cine e pusă li­mi­ta de 30% în co­dul sil­vic? M‑am gân­dit că e bine să știți cui îi su­flați în pân­ze când cot­co­dă­ciți pe in­ter­net că li­mi­ta de 30% e foar­te bună ca să pro­te­jăm pă­du­rea – nu‑i pro­te­jați de­cât pe hoți. Și e bine să în­țe­le­geți până la ca­păt lu­cru­ri­le îna­in­te de a‑l acu­za pe Iohan­nis că e in­flu­en­țat de gru­puri de lo­b­by din in­dus­tria lem­nu­lui – vom ve­dea ce opi­nie va avea Co­mi­sia Eu­ro­pea­nă când Schwei­gho­fer va face plân­ge­re pen­tru în­căl­ca­rea acor­du­lui de li­be­ră cir­cu­la­ție a măr­fu­ri­lor și‑o să în­țe­le­gem atunci că nu pu­tem sta­bili li­mi­te ar­bi­tra­re într‑o in­dus­trie, exact ce spu­nea și pre­șe­din­te­le.

Ca să vă spun pe șleau, îmi dis­pla­ce pro­fund că ați fost masa de ma­ne­vră a unor bă­ieți deș­tepți, care v‑au fo­lo­sit ca să pună pre­siu­ne unde tre­bu­ie și ca să-și vadă in­te­re­se­le pro­mo­va­te. Că, uite, co­dul sil­vic va fi tri­mis ne­schim­bat la pro­mul­ga­re și nu mai are cine să‑l opreas­că. Și sin­gu­rii care ju­bi­lea­ză sunt co­rup­ții.

(va urma)

  1. Un ope­ra­tor economic/grup de ope­ra­tori eco­no­mici nu poa­te achiziționa/procesa mai mult de 30% din vo­lu­mul din­tr-un sor­ti­ment in­dus­tri­al de masă lem­noa­să din fi­e­ca­re spe­cie, sta­bi­lit ca me­die a ul­ti­mi­lor 3 ani, în baza ac­te­lor de pu­ne­re în va­loa­re au­to­ri­za­te la ex­ploa­ta­re și ex­ploa­ta­te la nivel na­țio­nal, in­di­fe­rent de for­ma de pro­pri­e­ta­te. []
  2. Par­ti­dă = o su­pra­fa­ță de pă­du­re pe care se fac lu­crări de ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui. []
  3. Exis­tă un pas de li­ci­ta­ție pres­ta­bi­lit, de obi­cei de 5% din pre­țul de por­ni­re. De pil­dă dacă pre­țul de por­ni­re e 200 lei/mc, pa­sul este 10 lei/mc, deci ur­mă­toa­rea ofer­tă tre­bu­ie să fie mi­nim 210 lei/mc. []

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: