Chiar vrem să oprim tăierile?

Exploatarea pădurilor poate contribui în mod pozitiv la accelerarea sechestrării de carbon din atmosferă, cu condiția să promovăm produsele de folosință îndelungată din lemn


V‑am po­ves­tit zi­le­le tre­cu­te des­pre pă­du­ri­le vir­gi­ne din Ro­mâ­nia care sunt mi­nu­na­te, dar nu chiar așa de mul­te și de vir­gi­ne cum își în­chi­pu­ie unii. To­tuși ceva-ceva exis­tă și asta e un lu­cru bun, ca să mai știm și noi cum ara­tă na­tu­ra atunci când noi nu ne bă­găm na­sul. Vă pro­pun însă să fa­cem o in­cur­siu­ne in­te­re­san­tă că­tre alt su­biect: opri­rea tă­ie­ri­lor în pă­duri. De o bu­ca­tă de vre­me tot mai mul­te voci cer acest lu­cru în di­ver­se for­me. Unii zic să li­mi­tăm tă­ie­ri­le prin mă­ri­rea su­pra­fe­ței pă­du­ri­lor cu pro­tec­ție in­te­gra­lă, adi­că a par­cu­ri­lor na­tu­ra­le – să pro­te­jăm to­tal zone tot mai mari, pen­tru a sal­va na­tu­ra. Al­ții sunt chiar mai ra­di­cali și cer să se opreas­că com­plet tă­ie­ri­le în pă­duri – am dis­cu­tat mai de­mult des­pre as­pec­te­le eco­no­mi­ce ale unei ast­fel de idei. Dar oare este opri­rea tă­ie­ri­lor în pă­duri o idee bună din punct de ve­de­re eco­lo­gic?

Ca să aflăm răs­pun­sul tre­bu­ie mai în­tâi să în­țe­le­gem un lu­cru sim­plu des­pre care ma­jo­ri­ta­tea din­tre noi am în­vă­țat la școa­lă: fo­to­sin­te­za. Foar­te sim­plist spu­nând fo­to­sin­te­za în­seam­nă trans­for­ma­rea a șase mo­le­cu­le fru­moa­se de apă plus șase mo­le­cu­le (și mai fru­moa­se) de bi­o­xid de car­bon în glu­co­ză și oxi­gen, to­tul în pre­zen­ța lu­mi­nii. For­mu­la chi­mi­că ara­tă așa:

Trea­ba asta mi­nu­na­tă este re­a­li­za­tă de plan­te, care în fe­lul ăsta uti­li­zea­ză car­bo­nul din aer ca să își cre­as­că masa (ști­in­ți­fic asta se nu­meș­te bi­o­ma­să), eli­be­rând bine­fă­că­to­rul oxi­gen de care avem toți ne­vo­ie. Ani­ma­le­le fac nițel in­vers, adi­că papă plan­te­le pen­tru glu­co­za din ele, res­pi­ră oxi­ge­nul și eli­mi­nă bi­o­xid de car­bon prin res­pi­ra­ție și tu­bul di­ges­tiv. Omul face chiar mai mult, pen­tru că eli­be­rea­ză bi­o­xid de car­bon prin fe­lu­ri­te­le sale ac­ti­vi­tăți: scoa­te pe­trol și căr­bu­ne din pământ (car­bon fi­xat în sub­stan­țe) și îl eli­be­rea­ză in at­mosfe­ră prin va­rii me­to­de, de la eșa­pa­men­tul ma­și­ni­lor până la ter­mo­cen­tra­le in­dus­tri­a­le. Și, bi­ne­în­țe­les, bi­o­xi­dul de car­bon se în­toar­ce din nou în at­mosfe­ră și atunci când plan­te­le cad pe sol și se des­com­pun.

Acum că am în­țe­les cum se fi­xea­ză bi­o­xi­dul de car­bon și cum este eli­be­rat în at­mosfe­ră, să ne amin­tim că toa­tă po­ves­tea cu în­că­l­zi­rea glo­ba­lă și cu sal­va­rea pla­ne­tei se în­vâr­te exact în ju­rul aces­tui su­biect: în at­mosfe­ra pămân­tu­lui se acu­mu­lea­ză prea mult bi­o­xid de car­bon care cre­ea­ză un efect de seră și cli­ma se în­că­l­zeș­te, se to­pesc ghe­ța­rii etc. Ori­ce eco­lo­gist care se res­pec­tă știe să po­ves­teas­că pe ne­ră­su­fla­te ches­tia asta. Deci cum fa­cem să luăm bi­o­xi­dul de car­bon din at­mosfe­ră și să‑l fi­xăm? Păi, e sim­plu: prin lemn care să nu se mai des­com­pu­nă în bi­o­xid de car­bon. Adi­că prin pă­duri. Iată de ce e bine să con­ser­văm pă­du­ri­le. Dar, dra­gii mei, de aici trea­ba de­vi­ne nițel mai în­cur­ca­tă.

Pen­tru că pă­du­ri­le au și ele o di­na­mi­că a lor în pri­vin­ța acu­mu­lă­rii de bi­o­ma­să. Nu pu­tem să for­țăm o pă­du­re să acu­mu­le­ze car­bon în rit­mul în care vrem noi. De fapt, ca să în­țe­le­geți cam cum stau lu­cru­ri­le, vă pun un gra­fic care ara­tă cam cum se acu­mu­lea­ză bi­o­ma­să într-un hec­tar de pă­du­re. Vă aver­ti­zez ca da­te­le nu pro­vin din sur­se ști­in­ți­fi­ce. Gra­fi­ce­le sunt de­se­na­te de mine și au doar un ca­rac­ter orien­ta­tiv, ca să va fa­ceți o idee cam cum stau lu­cru­ri­le.

După cum ve­deți în pri­mii ani de via­ță acu­mu­la­rea este ac­ce­le­ra­tă. Can­ti­ta­tea de bi­o­ma­să creș­te spec­ta­cu­los de la un an la al­tul, deci bi­o­xi­dul de car­bon este luat din at­mosfe­ră este fi­xat în can­ti­tăți foar­te mari. Ura­aa! Pro­ble­ma e că, pe mă­su­ră ce pă­du­rea îm­bă­trâ­neș­te, acu­mu­la­rea de bi­o­ma­să sca­de. Pen­tru că, la fel ca omul, ar­bo­re­le ajun­ge la bă­trâ­ne­țe și nu mai creș­te chiar așa de vioi. La un mo­ment dat moa­re și un alt ar­bo­re îi va lua lo­cul. Și uite așa o pă­du­re vir­gi­nă se re­glea­ză trep­tat și pro­du­ce o can­ti­ta­te con­stan­tă de bi­o­ma­să în fi­e­ca­re an, dar eli­be­rea­ză și bi­o­xid de car­bon în at­mosfe­ră prin moar­tea unor ar­bori care se des­com­pun. Exis­tă stu­dii care sus­țin că o pă­du­re vir­gi­nă este ne­u­tră din punct de ve­de­re al acu­mu­lă­rii de car­bon, adi­că cât acu­mu­lea­ză, atât eli­be­rea­ză îna­poi în at­mosfe­ră.

Și acum hai să ne ui­tăm com­pa­ra­tiv la cum se acu­mu­lea­ză bi­o­ma­să în trei sce­na­rii di­fe­ri­te. În gra­fi­cul de mai jos ve­dem că pă­du­rea vir­gi­nă (por­to­ca­liu) acu­mu­lea­ză la în­ce­put foar­te mult, apoi creș­te­rea sca­de și de­vi­ne con­stan­tă. Ar­bo­rii tră­iesc mult mai mult de 120 de ani, îm­bă­trâ­nesc și mor lent, apoi lem­nul pu­tre­zeș­te în niș­te ani și un alt ar­bo­re tâ­năr se ri­di­că pe lo­cul ce­lui vechi. Pă­du­rea cu tă­ieri nor­ma­le (al­bas­tru) este ace­ea care la fi­e­ca­re 120 de ani (cu apro­xi­ma­ție ci­clul me­diu de pro­duc­ție în Ro­mâ­nia) o ia din nou de la în­ce­put cu acu­mu­la­rea de bi­o­ma­să – până la 120 de ani se miș­că în ace­lași ritm cu pă­du­rea vir­gi­nă, apoi – după tă­ie­re – are din nou o acu­mu­la­re ma­si­vă de bi­o­ma­să șamd. Pă­du­rea cu tă­ieri ac­ce­le­ra­te (gal­ben) acu­mu­lea­ză chiar și mai mul­tă bi­o­ma­să – am în­cer­cat să si­mu­lez ce ar în­sem­na să re­du­cem vâr­sta me­die de ex­ploa­ta­re de la 120 de ani la 80 de ani, adi­că să tă­iem pă­du­rea atunci când creș­te­rea anu­a­lă în­ce­pe să sca­dă, adi­că rit­mul de creș­te­re sca­de. Da­te­le sunt apro­xi­ma­ti­ve și – din nou vă aver­ti­zez – nu sunt re­zul­ta­tul unei cer­ce­tări ști­in­ți­fi­ce, ci în­cear­că doar să re­dea ide­ea pe care v‑o ex­pun: tă­ie­rea pă­du­ri­lor la o vâr­stă de ex­ploa­ta­re re­zo­na­bi­lă con­du­ce la acu­mu­la­rea unei can­ti­tăți de bi­o­ma­să ceva mai mare de­cât dacă am lăsa pă­du­rea să de­vi­nă vir­gi­nă.

Si­gur, sunt și alte as­pec­te de luat în con­si­de­ra­ție pen­tru a sta­bili vâr­sta la care e cel mai bine să ex­ploa­tăm pă­du­ri­le, nu o să le în­șir aici. Dar ide­ea e că pu­tem ex­ploa­ta pen­tru a ob­ține un avan­taj eco­no­mic și în ace­lași timp să con­tri­bu­im la obiec­ti­ve­le eco­lo­gi­ce pe sca­ră na­țio­na­lă și chiar pla­ne­ta­ră. Așa că ima­gi­nați-vă o lume în care fo­lo­siți mai pu­țin plas­tic și mai mult lemn – ar fi o lume mai eco­lo­gi­că per an­sam­blu. Și nu ui­tați că:

  • este esen­ți­al ca tot ceea ce se ex­ploa­tea­ză să fie re­ge­ne­rat ime­di­at pen­tru ca pă­du­rea să aibă con­ti­nu­i­ta­te în timp
  • ide­ea nu e să mi­li­tăm pen­tru re­du­ce­rea vâr­stei la care ex­ploa­tăm pă­du­ri­le, a fost doar un sce­na­riu te­o­re­tic, deși exis­tă des­tu­le voci care spun că va­loa­rea eco­no­mi­că a lem­nu­lui la anu­mi­te spe­cii e mai mare la vâr­ste ceva mai mici – de pil­dă la fag, a se ve­dea pro­ble­ma ini­mii ro­șii care apa­re cam după 100 de ani1
  • pă­du­ri­le ră­ma­se vir­gi­ne nu tre­bu­ie dis­tru­se, e bine să le păs­trăm ca mo­de­le de eco­sis­te­me re­gla­te ex­clu­siv na­tu­ral, căci avem de în­vă­țat din fe­lul în care na­tu­ra func­țio­nea­ză
  • lem­nul re­zul­tat din tă­ieri nu tre­bu­ie să fie fo­lo­sit drept com­bus­ti­bil pen­tru că tri­mi­tem car­bo­nul iar în at­mosfe­ră și n‑am fă­cut nici o is­pra­vă, ci tre­bu­ie fo­lo­sit pe sca­ră lar­gă în obiec­te­le de uz cu­rent – pe scurt să mai re­nun­țăm la plas­ti­ce, sti­clă și me­ta­le care pre­su­pun pro­ce­se teh­no­lo­gi­ce mult mai po­lu­an­te
  • nu în­seam­nă că nu tre­bu­ie să fa­cem efor­turi să re­du­cem po­lu­a­rea pe care o pro­du­cem prin in­dus­trie și trans­por­turi

Con­clu­zia? Nu toa­te ide­i­le pe care le ci­tiți pe in­ter­net sunt ge­ni­a­le. Nici mă­car asta de aici. Dar dacă vreți să tră­iți într-un me­diu mai să­nă­tos, pri­mul lu­cru pe care tre­bu­ie să‑l fa­ceți nu este să în­ju­rați sau să vă scan­da­li­zați des­pre ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor. Pri­mul lu­cru este să vă in­for­mați. Iar al doi­lea este să fo­lo­siți lo­gi­ca ele­men­ta­ră.

  1. Fa­gul ca­pă­tă o co­lo­ra­ție ro­șie la in­te­ri­o­rul trun­chiu­lui care sca­de ca­li­ta­tea lem­nu­lui și‑l face mult mai pu­țin va­lo­ros din punct de ve­de­re eco­no­mic. []

8 comentarii

Marian Dragoi 23 iunie 2017 Răspunde

Acum doi sau trei ani a apa­rut in Na­tu­re un ar­ti­col prin care se de­mon­stra ca pa­du­rea amenajata/normala, asa cum am in­va­tat noi in acoa­la, sto­chea­za mai pu­tin car­bon de­cat pa­du­rea vir­gi­na. Dar nu atat de mult su­pra-te­ran, cat mai ales sub­te­ran. Din pa­ca­te, toa­ta ne­bu­nia asta cu sto­ca­rea car­bo­nu­lui a dus dis­cu­tia in alta par­te si uno­ra le‑a ve­nit ide­ea de a in­clu­de in sto­cul de car­bon si lem­nul im­bo­li­zat in bu­nuri cu du­ra­ta de uti­li­za­re mai mare de 50 ani. Asta va des­chi­de o cu­tie po­li­ti­ca a Pan­do­rei, pen­tru ca lem­nul im­por­tat si fo­lo­sit sus­te­na­bil va in­tra in con­tul ta­rii im­por­ta­toa­re, nu al ce­lei ex­por­ta­toa­re. In­te­le­geti? Avem o alta pro­ble­ma cu ex­plo­ta­rea lem­nu­lui: ero­ziu­nea. Go­la­ni­i­le fa­cu­te cu ta­ie­ri­le ac­ci­den­ta­le in­seam­na dru­muri de taf unde vrei si unde nu vrei si, deci ero­ziu­ne. Una din lu­cra­ri­le so­can­te de li­cen­ta de anul aces­ta a ara­tat ca la 1 mc lemn re­col­tat avem 0,9 mc pa­mant dus la vale (OS Po­jo­ra­ta, pe fli­suri si cal­ca­re). Sin­gu­ra spe­ran­ta ar fi ca cei de la ocol sa nu‑i fi dat toa­te APV-uri­le din zona des­chi­sa de dru­mu­ri­le de trac­tor, pe care le‑a ma­su­rat la san­ge: lun­gi­me si aria sec­tiu­nii transver­sa­le in punc­te­le ca­rac­te­ris­ti­ce. Deci in pri­vin­ta vo­lu­mu­lui de pa­mant nu avem du­bii. Si­tu­a­tia e cam na­soa­la…

Sorin Sfirlogea 23 iunie 2017 Răspunde

Pro­ba­bil stu­di­ul din Na­tu­re lua în con­si­de­ra­re fap­tul că lem­nul rămâ­nea pe loc și pu­tre­zea, con­tri­bu­ind la re­zer­va “sub­te­ra­nă”. Asta nu în­seam­nă că folosindu‑l eco­no­mic nu sto­căm car­bon, atâ­ta timp cât nu‑l ar­dem. Doar că nu sto­căm car­bo­nul în pă­du­re, îl sto­căm prin ca­se­le și cur­ți­le noas­tre. Dar de aici să ajungi să aso­ciezi sto­ca­rea de car­bon cu țara im­por­ta­toa­re, care n‑a fă­cut nici un efort pen­tru pă­du­rea din care pro­vi­ne lem­nul, e o cale cam lun­gă. Și e, într-ade­văr, un fel de mă­gă­rie po­li­ti­că.

Mihai Fediuc 23 iunie 2017 Răspunde

Nu, de ce? A spus ci­ne­va asa o enor­mi­ta­te?

Sorin Sfirlogea 23 iunie 2017 Răspunde

E un slo­gan re­pe­tat tot mai des în ul­ti­ma vre­me, cu tri­mi­teri la Al­ba­nia care toc­mai a pus un mo­ra­to­riu de zece ani pe pă­duri.

Ioan Farcas 24 iunie 2017 Răspunde

Fe­li­ci­tari!! Un ar­ti­col care ne ara­ta ca tre­bu­ie sa vor­bim mai pu­tin si sa fa­cem mai mult …si co­rect.

Gheorghe Roman 21 iulie 2017 Răspunde

Da pa­du­ri­le au hra­na ar­hi­su­fi­cien­ta ! Au gri­ja de asta „Ma­rii pro­tec­tori de paduri”.In cu­rand o sa la ajun­ga pa­du­rea in cur­te si n‑o sa stie ce sa faca cu EA!!!!

Dogaru Alexandru Stefan 26 august 2020 Răspunde

Un ar­ti­col bine aran­jat pt. a dez­in­for­ma ne­s­ti­u­to­rii. Iti dai sea­ma din pri­mul pa­ra­graf, ca aici e vor­ba de in­te­re­se. Ca­pa­cii ba­trani se­ches­trea­za mult mai mult di­o­xid de car­bon de­cat cai ti­neri. Asta sunt ches­tii care se ga­sesc in ma­nu­a­le­le de sil­vi­cul­tu­ra me­ni­te sa per­mi­ta ex­ploa­ta­rea pa­du­ri­lor. Aco­lo nu zic ca cu cat este mai mare co­roa­na unui co­pac si cu cat mai mul­te frun­ze, cu atat mai mul­ta fo­to­sin­te­za si cu atat mai mult car­bon se­ches­trat. Ei ma­soa­ra doar cat se in­groa­se trun­chiul. Dar des­pre ce se in­tam­pla sub pa­mant, nu zic. Ca acei ar­bori pro­duc za­ha­ruri cu care hra­nesc eco­sis­te­mul sub­te­ran, care este in­ce­pu­tul lan­tu­lui tro­fic. Nu zic ni­mic de can­ti­ta­tea de car­bon pe care o pom­pea­za in co­pa­cii mici din im­pre­ju­ri­mi sa ii aju­te sa cre­as­ca, pt ca ei nu au des­tu­la lu­mi­na.
Co­pa­cii ba­trani sunt hu­buri de in­for­ma­tie in pa­duri, etc. Stu­di­i­le din ul­ti­ma vre­me ara­ta tot ce am spus mai sus, spre de­o­se­bi­re de cele adu­se de sil­vi­cul­tu­ra, fa­cu­te sa per­mi­ta ex­ploa­ta­rea. Sunt mul­te alte con­e­xiuni pe care inca nu le in­te­le­gem. Pana sa apa­ra omul sa taie pa­du­ri­le, na­tu­ra s‑a echi­li­brat sin­gu­ra , nu e ne­vo­ie sa cu­re­te omul. Deci oa­meni buni, nu lu­ati ca ata­re ce zice aici, ca e in­for­ma­tie in­com­ple­ta si ero­na­ta, me­ni­ta sa dezim­for­meze. Ca­u­tati sin­guri si o sa imi dati drep­ta­te. Sunt des­tu­le stu­dii fa­cu­te de oa­meni de sti­inn­ta care nu sunt afi­li­ati in­te­re­se­lor fi­nan­ci­a­re. Am scris acest co­men­ta­riu pt. ca vad ca acest ar­ti­col tot apa­re pe Fa­ce­bo­ok ‚in­cer­cand sa dez­in­for­meze lu­mea.

Sorin Sfîrlogea 15 septembrie 2020 Răspunde

E îm­bu­cu­ră­toa­re si­gu­ran­ța afir­ma­ți­i­lor dvs. E clar că sun­teți de­ți­nă­to­rul in­for­ma­ți­i­lor co­rec­te. Cel mai im­pre­sio­nant mi s‑a pă­rut fap­tul că ar­bo­rii bă­trâni pom­pea­ză car­bon în cei ti­neri. N‑am ști­ut. Mul­țu­mesc pen­tru că ne-ați lu­mi­nat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: