V‑am povestit zilele trecute despre pădurile virgine din România care sunt minunate, dar nu chiar așa de multe și de virgine cum își închipuie unii. Totuși ceva-ceva există și asta e un lucru bun, ca să mai știm și noi cum arată natura atunci când noi nu ne băgăm nasul. Vă propun însă să facem o incursiune interesantă către alt subiect: oprirea tăierilor în păduri. De o bucată de vreme tot mai multe voci cer acest lucru în diverse forme. Unii zic să limităm tăierile prin mărirea suprafeței pădurilor cu protecție integrală, adică a parcurilor naturale – să protejăm total zone tot mai mari, pentru a salva natura. Alții sunt chiar mai radicali și cer să se oprească complet tăierile în păduri – am discutat mai demult despre aspectele economice ale unei astfel de idei. Dar oare este oprirea tăierilor în păduri o idee bună din punct de vedere ecologic?
Ca să aflăm răspunsul trebuie mai întâi să înțelegem un lucru simplu despre care majoritatea dintre noi am învățat la școală: fotosinteza. Foarte simplist spunând fotosinteza înseamnă transformarea a șase molecule frumoase de apă plus șase molecule (și mai frumoase) de bioxid de carbon în glucoză și oxigen, totul în prezența luminii. Formula chimică arată așa:
Treaba asta minunată este realizată de plante, care în felul ăsta utilizează carbonul din aer ca să își crească masa (științific asta se numește biomasă), eliberând binefăcătorul oxigen de care avem toți nevoie. Animalele fac nițel invers, adică papă plantele pentru glucoza din ele, respiră oxigenul și elimină bioxid de carbon prin respirație și tubul digestiv. Omul face chiar mai mult, pentru că eliberează bioxid de carbon prin feluritele sale activități: scoate petrol și cărbune din pământ (carbon fixat în substanțe) și îl eliberează in atmosferă prin varii metode, de la eșapamentul mașinilor până la termocentrale industriale. Și, bineînțeles, bioxidul de carbon se întoarce din nou în atmosferă și atunci când plantele cad pe sol și se descompun.
Acum că am înțeles cum se fixează bioxidul de carbon și cum este eliberat în atmosferă, să ne amintim că toată povestea cu încălzirea globală și cu salvarea planetei se învârte exact în jurul acestui subiect: în atmosfera pământului se acumulează prea mult bioxid de carbon care creează un efect de seră și clima se încălzește, se topesc ghețarii etc. Orice ecologist care se respectă știe să povestească pe nerăsuflate chestia asta. Deci cum facem să luăm bioxidul de carbon din atmosferă și să‑l fixăm? Păi, e simplu: prin lemn care să nu se mai descompună în bioxid de carbon. Adică prin păduri. Iată de ce e bine să conservăm pădurile. Dar, dragii mei, de aici treaba devine nițel mai încurcată.
Pentru că pădurile au și ele o dinamică a lor în privința acumulării de biomasă. Nu putem să forțăm o pădure să acumuleze carbon în ritmul în care vrem noi. De fapt, ca să înțelegeți cam cum stau lucrurile, vă pun un grafic care arată cam cum se acumulează biomasă într-un hectar de pădure. Vă avertizez ca datele nu provin din surse științifice. Graficele sunt desenate de mine și au doar un caracter orientativ, ca să va faceți o idee cam cum stau lucrurile.
După cum vedeți în primii ani de viață acumularea este accelerată. Cantitatea de biomasă crește spectaculos de la un an la altul, deci bioxidul de carbon este luat din atmosferă este fixat în cantități foarte mari. Uraaa! Problema e că, pe măsură ce pădurea îmbătrânește, acumularea de biomasă scade. Pentru că, la fel ca omul, arborele ajunge la bătrânețe și nu mai crește chiar așa de vioi. La un moment dat moare și un alt arbore îi va lua locul. Și uite așa o pădure virgină se reglează treptat și produce o cantitate constantă de biomasă în fiecare an, dar eliberează și bioxid de carbon în atmosferă prin moartea unor arbori care se descompun. Există studii care susțin că o pădure virgină este neutră din punct de vedere al acumulării de carbon, adică cât acumulează, atât eliberează înapoi în atmosferă.
Și acum hai să ne uităm comparativ la cum se acumulează biomasă în trei scenarii diferite. În graficul de mai jos vedem că pădurea virgină (portocaliu) acumulează la început foarte mult, apoi creșterea scade și devine constantă. Arborii trăiesc mult mai mult de 120 de ani, îmbătrânesc și mor lent, apoi lemnul putrezește în niște ani și un alt arbore tânăr se ridică pe locul celui vechi. Pădurea cu tăieri normale (albastru) este aceea care la fiecare 120 de ani (cu aproximație ciclul mediu de producție în România) o ia din nou de la început cu acumularea de biomasă – până la 120 de ani se mișcă în același ritm cu pădurea virgină, apoi – după tăiere – are din nou o acumulare masivă de biomasă șamd. Pădurea cu tăieri accelerate (galben) acumulează chiar și mai multă biomasă – am încercat să simulez ce ar însemna să reducem vârsta medie de exploatare de la 120 de ani la 80 de ani, adică să tăiem pădurea atunci când creșterea anuală începe să scadă, adică ritmul de creștere scade. Datele sunt aproximative și – din nou vă avertizez – nu sunt rezultatul unei cercetări științifice, ci încearcă doar să redea ideea pe care v‑o expun: tăierea pădurilor la o vârstă de exploatare rezonabilă conduce la acumularea unei cantități de biomasă ceva mai mare decât dacă am lăsa pădurea să devină virgină.
Sigur, sunt și alte aspecte de luat în considerație pentru a stabili vârsta la care e cel mai bine să exploatăm pădurile, nu o să le înșir aici. Dar ideea e că putem exploata pentru a obține un avantaj economic și în același timp să contribuim la obiectivele ecologice pe scară națională și chiar planetară. Așa că imaginați-vă o lume în care folosiți mai puțin plastic și mai mult lemn – ar fi o lume mai ecologică per ansamblu. Și nu uitați că:
- este esențial ca tot ceea ce se exploatează să fie regenerat imediat pentru ca pădurea să aibă continuitate în timp
- ideea nu e să milităm pentru reducerea vârstei la care exploatăm pădurile, a fost doar un scenariu teoretic, deși există destule voci care spun că valoarea economică a lemnului la anumite specii e mai mare la vârste ceva mai mici – de pildă la fag, a se vedea problema inimii roșii care apare cam după 100 de ani1
- pădurile rămase virgine nu trebuie distruse, e bine să le păstrăm ca modele de ecosisteme reglate exclusiv natural, căci avem de învățat din felul în care natura funcționează
- lemnul rezultat din tăieri nu trebuie să fie folosit drept combustibil pentru că trimitem carbonul iar în atmosferă și n‑am făcut nici o ispravă, ci trebuie folosit pe scară largă în obiectele de uz curent – pe scurt să mai renunțăm la plastice, sticlă și metale care presupun procese tehnologice mult mai poluante
- nu înseamnă că nu trebuie să facem eforturi să reducem poluarea pe care o producem prin industrie și transporturi
Concluzia? Nu toate ideile pe care le citiți pe internet sunt geniale. Nici măcar asta de aici. Dar dacă vreți să trăiți într-un mediu mai sănătos, primul lucru pe care trebuie să‑l faceți nu este să înjurați sau să vă scandalizați despre exploatarea pădurilor. Primul lucru este să vă informați. Iar al doilea este să folosiți logica elementară.
- Fagul capătă o colorație roșie la interiorul trunchiului care scade calitatea lemnului și‑l face mult mai puțin valoros din punct de vedere economic. [↩]
8 comentarii
Acum doi sau trei ani a aparut in Nature un articol prin care se demonstra ca padurea amenajata/normala, asa cum am invatat noi in acoala, stocheaza mai putin carbon decat padurea virgina. Dar nu atat de mult supra-teran, cat mai ales subteran. Din pacate, toata nebunia asta cu stocarea carbonului a dus discutia in alta parte si unora le‑a venit ideea de a include in stocul de carbon si lemnul imbolizat in bunuri cu durata de utilizare mai mare de 50 ani. Asta va deschide o cutie politica a Pandorei, pentru ca lemnul importat si folosit sustenabil va intra in contul tarii importatoare, nu al celei exportatoare. Intelegeti? Avem o alta problema cu explotarea lemnului: eroziunea. Golaniile facute cu taierile accidentale inseamna drumuri de taf unde vrei si unde nu vrei si, deci eroziune. Una din lucrarile socante de licenta de anul acesta a aratat ca la 1 mc lemn recoltat avem 0,9 mc pamant dus la vale (OS Pojorata, pe flisuri si calcare). Singura speranta ar fi ca cei de la ocol sa nu‑i fi dat toate APV-urile din zona deschisa de drumurile de tractor, pe care le‑a masurat la sange: lungime si aria sectiunii transversale in punctele caracteristice. Deci in privinta volumului de pamant nu avem dubii. Situatia e cam nasoala…
Probabil studiul din Nature lua în considerare faptul că lemnul rămânea pe loc și putrezea, contribuind la rezerva “subterană”. Asta nu înseamnă că folosindu‑l economic nu stocăm carbon, atâta timp cât nu‑l ardem. Doar că nu stocăm carbonul în pădure, îl stocăm prin casele și curțile noastre. Dar de aici să ajungi să asociezi stocarea de carbon cu țara importatoare, care n‑a făcut nici un efort pentru pădurea din care provine lemnul, e o cale cam lungă. Și e, într-adevăr, un fel de măgărie politică.
Nu, de ce? A spus cineva asa o enormitate?
E un slogan repetat tot mai des în ultima vreme, cu trimiteri la Albania care tocmai a pus un moratoriu de zece ani pe păduri.
Felicitari!! Un articol care ne arata ca trebuie sa vorbim mai putin si sa facem mai mult …si corect.
Da padurile au hrana arhisuficienta ! Au grija de asta „Marii protectori de paduri”.In curand o sa la ajunga padurea in curte si n‑o sa stie ce sa faca cu EA!!!!
Un articol bine aranjat pt. a dezinforma nestiutorii. Iti dai seama din primul paragraf, ca aici e vorba de interese. Capacii batrani sechestreaza mult mai mult dioxid de carbon decat cai tineri. Asta sunt chestii care se gasesc in manualele de silvicultura menite sa permita exploatarea padurilor. Acolo nu zic ca cu cat este mai mare coroana unui copac si cu cat mai multe frunze, cu atat mai multa fotosinteza si cu atat mai mult carbon sechestrat. Ei masoara doar cat se ingroase trunchiul. Dar despre ce se intampla sub pamant, nu zic. Ca acei arbori produc zaharuri cu care hranesc ecosistemul subteran, care este inceputul lantului trofic. Nu zic nimic de cantitatea de carbon pe care o pompeaza in copacii mici din imprejurimi sa ii ajute sa creasca, pt ca ei nu au destula lumina.
Copacii batrani sunt huburi de informatie in paduri, etc. Studiile din ultima vreme arata tot ce am spus mai sus, spre deosebire de cele aduse de silvicultura, facute sa permita exploatarea. Sunt multe alte conexiuni pe care inca nu le intelegem. Pana sa apara omul sa taie padurile, natura s‑a echilibrat singura , nu e nevoie sa curete omul. Deci oameni buni, nu luati ca atare ce zice aici, ca e informatie incompleta si eronata, menita sa dezimformeze. Cautati singuri si o sa imi dati dreptate. Sunt destule studii facute de oameni de stiinnta care nu sunt afiliati intereselor financiare. Am scris acest comentariu pt. ca vad ca acest articol tot apare pe Facebook ‚incercand sa dezinformeze lumea.
E îmbucurătoare siguranța afirmațiilor dvs. E clar că sunteți deținătorul informațiilor corecte. Cel mai impresionant mi s‑a părut faptul că arborii bătrâni pompează carbon în cei tineri. N‑am știut. Mulțumesc pentru că ne-ați luminat.