1000 de zile în Romsilva (I)

Aces­ta este pri­mul epi­sod al unei se­rii mai lungi de ar­ti­co­le des­pre pe­ri­oa­da în care am fost mem­bru al Con­si­li­u­lui de Ad­mi­nis­tra­ție al Rom­sil­va. Am de gând să îm­păr­tă­șesc din ex­pe­rien­țe­le aces­tei pe­ri­oa­de, să-mi ex­pun con­clu­zi­i­le per­so­na­le des­pre si­tu­a­ția re­gi­ei și – pe plan mai larg – a sil­vi­cul­tu­rii ro­mâ­nești. Nu am pre­ten­ția de a avea drep­ta­te ab­so­lu­tă. Cele ce vor urma sunt punc­te­le mele de ve­de­re, ob­ser­va­ți­i­le și co­men­ta­ri­i­le care s‑au acu­mu­lat în cei doi ani și ju­mă­ta­te de man­dat, adi­că apro­xi­ma­tiv 1000 de zile. Unii vor spu­ne că am lip­sit prea mult din re­gie, că în doi ani și ju­mă­ta­te nu am avut nici tim­pul, nici oca­zia să aflu toa­te de­ta­li­i­le ne­ce­sa­re. Lor le răs­pund că ade­sea cei care plea­că pen­tru o pe­ri­oa­dă lun­gă de timp și se în­torc au o pri­vi­re mai cla­ră și mai per­ti­nen­tă de­cât a ce­lor care s‑au obiș­nu­it cu ru­ti­ne­le și com­pro­mi­su­ri­le zil­ni­ce. Eu cred că am aceas­tă per­spec­ti­vă obiec­ti­vă, fără să-mi fi pier­dut sen­ti­men­te­le pen­tru me­se­ria de sil­vi­cul­tor, una din­tre cele mai fru­moa­se pro­fe­sii din lume.

* * *

Episodul I: Despre numirile politice în funcții

În 2016, când am de­ve­nit mem­bru al con­si­li­u­lui de ad­mi­nis­tra­ție din Rom­sil­va, am par­ti­ci­pat la o lun­gă și se­ri­oa­să dis­cu­ție cu co­le­gii mei și cu se­cre­ta­rul de stat de la pă­duri din acel mo­ment. Una din­tre con­clu­zii a fost cla­ră: tre­bu­ie să se în­ce­te­ze cu nu­mi­ri­le po­li­ti­ce în func­ți­i­le de con­du­ce­re din re­gie. Chiar con­si­li­ul de ad­mi­nis­tra­ție era un exem­plu pen­tru res­pec­ta­rea aces­tui prin­ci­piu, era pen­tru pri­ma oară când mem­brii con­si­li­u­lui nu erau an­ga­jați ai re­gi­ei. Mulți din­tre sil­vici au pro­tes­tat, unii chiar prin in­stan­ță mi se pare, spu­nând că nu e ok. Lor li se pă­rea fi­resc ca un an­ga­jat să fie o dată pe lună șef al pro­pri­u­lui său șef. Ba chiar aveau pre­ten­ția că așa ceva func­țio­nea­ză: să cea­ră so­co­tea­lă pro­pri­u­lui lor șef des­pre ca­li­ta­tea ma­na­ge­men­tu­lui pres­tat. Evi­dent că e o pros­tie. Șe­din­țe­le de con­si­liu erau niș­te for­ma­li­tăți în care ni­meni nu avea cu­ra­jul să se con­tre­ze cu di­rec­to­rul ge­ne­ral pen­tru că toți erau su­bal­ter­nii lui. Cu alte cu­vin­te con­si­li­ul de ad­mi­nis­tra­ție era o struc­tu­ră de for­mă, de­ci­zi­i­le le lua uni­la­te­ral di­rec­to­rul ge­ne­ral. Dar nu de ca­pul lui, ci în con­sens cu cine tre­bu­ia, că alt­fel… v‑ați prins, așa cum fu­se­se nu­mit, tot așa ușor ar fi fost și destituit.

Fi­reș­te, noul con­si­liu de ad­mi­nis­tra­ție nu se pu­tea im­pli­ca la nive­lul fi­e­că­rui post din re­gie, dar pu­tea da to­nul or­ga­ni­zând un con­curs cât mai obiec­tiv pen­tru pos­tul de di­rec­tor ge­ne­ral. Di­rec­tor ge­ne­ral de la care ne aș­tep­tam să fie de ace­eași pă­re­re în pri­vin­ța pro­mo­vă­rii în ca­rie­ră: pe bază de me­ri­te și nu de re­la­ții politice.

Am an­ga­jat deci pen­tru pri­ma oară prin con­curs un di­rec­tor ge­ne­ral al Rom­sil­va. Îmi amin­tesc că la bu­r­sa zvo­nu­ri­lor din re­gie au exis­tat tot fe­lul de pa­riuri, că va câști­ga X sau Y pen­tru că e din­tr-un loc sau din al­tul, pen­tru că e sus­ți­nut de nu-știu-cine și alte pros­tii de ge­nul ăsta. A câști­gat în fi­nal un can­di­dat la care nu se aș­tep­ta ni­meni, iar mo­ti­vul a fost sim­plu: a fost cel mai bun din­tre cei care au ve­nit la con­curs. Cei ce sunt cu­ri­oși pot so­li­ci­ta de la Rom­sil­va (cred că e in­for­ma­ție pu­bli­că) lu­cră­ri­le can­di­da­ți­lor, no­te­le pri­mi­te și în­re­gis­tră­ri­le vi­deo ale in­ter­viu­ri­lor fi­na­le. N‑am nici cea mai mică în­do­ia­lă că am fă­cut ale­ge­rea cea mai bună la mo­men­tul respectiv.

Îmi amin­tesc dis­cu­ți­i­le cu noul di­rec­tor după fi­na­li­za­rea con­cur­su­lui și îmi amin­tesc că a pro­mis că, la rân­dul lui, va res­pec­ta ace­lași prin­ci­piu: pen­tru pos­tu­ri­le de di­rec­tori ai di­rec­ți­i­lor sil­vi­ce vor fi or­ga­ni­za­te con­cur­suri. No­u­ta­tea era ab­so­lu­tă pen­tru re­gie. De obi­cei di­rec­to­rul unei di­rec­ții sil­vi­ce era ci­ne­va agre­at de par­ti­dul care câști­ga­se ale­ge­ri­le în ju­deț, nu­mit prin in­ter­ven­ții și sfori tra­se de di­verși de­pu­tați și se­na­tori. Din ca­u­za asta se ajun­se­se la si­tu­a­ții com­plet anor­ma­le în care un di­rec­tor de la nivel de ju­deț re­fu­za dis­po­zi­ți­i­le di­rec­to­ru­lui ge­ne­ral  atunci când nu‑i con­ve­neau spunându‑i că “nu m‑ai pus tu aici di­rec­tor, nici nu poți să mă schimbi”.

Dar mai e un lu­cru pe care l‑am dis­cu­tat în noul con­si­liu de ad­mi­nis­tra­ție: dacă e să ne res­pec­tăm prin­ci­pi­i­le, nu vom de­clan­șa nici o vâ­nă­toa­re de vră­ji­toa­re, tă­ind ca­pe­te­le di­rec­to­ri­lor de di­rec­ții care au fost nu­miți po­li­tic. Ne­bu­nia asta tre­bu­ia să în­ce­te­ze o dată pen­tru tot­dea­u­na și sin­gu­ra cale era să nu fa­cem noi în­și­ne ace­eași gre­șe­a­lă. Așa­dar nici un di­rec­tor de di­rec­ție nu a fost schim­bat de­cât din mo­ti­ve ab­so­lut în­te­me­ia­te: pen­sio­na­re, re­zul­ta­te ma­na­ge­ri­a­le foar­te sla­be. Din (par­că) cinci di­rec­ții sil­vi­ce la care a fost ca­zul unor ast­fel de schim­bări, toa­te au avut par­te de con­curs or­ga­ni­zat ofi­ci­al, cu anun­țuri pu­bli­ce. La toa­te cinci au fost ia­răși bu­r­se de zvo­nuri des­pre cine va câști­ga și la nici unul zvo­nu­ri­le nu s‑au ade­ve­rit. Însă nu­mai di­rec­to­rul ge­ne­ral știe la câte pre­siuni po­li­ti­ce a tre­bu­it să facă față pen­tru a res­pec­ta prin­ci­pi­ul – în con­si­li­ul de ad­mi­nis­tra­ție re­cu­nosc că nu am avut acest stress. 

Lu­cru­ri­le au fost ceva mai sim­ple până la fi­ne­le lui 2016, cât a fost gu­ver­nul Cio­loș. După ace­ea, oda­tă cu re­ve­ni­rea pe­se­diș­ti­lor la pu­te­re, pre­siu­ni­le pro­ba­bil s‑au în­ze­cit. Obiș­nu­iți să dis­pu­nă de dre­gă­to­ri­i­le lo­ca­le, de­pu­ta­ții și se­na­to­rii din PSD au por­nit asal­tul. Acum aveau gu­ver­nul de par­tea lor. Cum de-am re­zis­tat încă un an și ju­mă­ta­te, e un mis­ter pen­tru mine. Pro­ba­bil pre­o­cu­pați de schim­ba­rea pro­pri­i­lor gu­ver­nări și de “lup­ta cu sta­tul pa­ra­lel”, șe­fii cei mari – care îm­part pra­da – au ui­tat de Rom­sil­va pen­tru o vre­me. Con­si­li­ul de ad­mi­nis­tra­ție a re­zis­tat până în sep­tem­brie tre­cut, când bă­nu­iesc că re­gi­ei i‑a ve­nit rân­dul să fie fo­lo­si­tă ca mar­fă pen­tru troc po­li­tic în lup­te­le in­ter­ne ale PSD.

Ur­ma­rea a fost pre­vi­zi­bi­lă: re­vo­ca­rea a pa­tru mem­bri ai con­si­li­u­lui de ad­mi­nis­tra­ție (exact atâ­ția cât să poa­tă crea o nouă ma­jo­ri­ta­te de opi­nie), în­lo­cu­i­rea ra­pi­dă și fără mo­tiv a di­rec­to­ru­lui ge­ne­ral (se va ve­dea că va câști­ga pro­ce­sul în con­ten­cios ad­mi­nis­tra­tiv, sunt si­gur) și nu­mi­rea unui di­rec­tor in­te­ri­mar. Din ca­u­za le­gi­sla­ți­ei nu se mai poa­te re­ve­ni la mo­de­lul nu­mi­rii po­li­ti­ce pen­tru pos­tul de di­rec­tor ge­ne­ral pen­tru că Rom­sil­va e sub in­ci­den­ța or­do­nan­ței pri­vind gu­ver­na­rea cor­po­ra­tis­tă. Dar e li­ber la di­rec­to­rii de di­rec­ții silvice.

De cu­rând am avut și o exem­pli­fi­ca­re: di­rec­ția sil­vi­că Ca­raș Se­ve­rin. Ve­chiul di­rec­tor a fost schim­bat prin nu­mi­re di­rec­tă. Mo­ti­ve­le? Who ca­res? Noul di­rec­tor a fost in­sta­lat – ne in­for­mea­ză un obs­cur site lo­cal, pro­ba­bil o trâm­bi­ță a PSD – în pre­zen­ța unui de­pu­tat PSD și a pre­fec­tu­lui ju­de­țu­lui. Ce trea­bă are de­pu­ta­tul cu o nu­mi­re in­ter­nă din Rom­sil­va? Dar pre­fec­tul? Nici una, vă spun eu. Rom­sil­va nu este sub­or­do­na­tă gu­ver­nu­lui, nici mă­car mi­nis­te­ru­lui ape­lor și pă­du­ri­lor. Sin­gu­ra cale prin care sta­tul își exer­ci­tă con­tro­lul în Rom­sil­va este prin in­ter­me­di­ul con­si­li­u­lui de ad­mi­nis­tra­ție, care e de­sem­nat de mi­nis­ter și con­tro­lea­ză ac­tul ma­na­ge­ri­al al di­rec­to­ru­lui ge­ne­ral al re­gi­ei. E ade­vă­rat, di­rec­ți­i­le sil­vi­ce co­la­bo­rea­ză cu pre­fec­tu­ra și pri­mă­ri­i­le, dar – aten­ție! – co­la­bo­rea­ză. N‑are nici o trea­bă pre­fec­tu­ra cu pro­ce­du­ra de in­sta­la­re a unui di­rec­tor. Deci de ce erau oa­me­nii ăia aco­lo? Ca să dea un me­saj: ăsta e omul nos­tru, noi l‑am pus, ca să știți că noi sun­tem la pu­te­re! Adio com­pe­ten­ță, adio me­ri­to­cra­ție! Bine ați ve­nit, pile de partid!

Doam­na de­pu­tat a afir­mat că noul di­rec­tor are tot spri­ji­nul ei. Aș avea o cu­ri­o­zi­ta­te: spri­ji­nul pen­tru ce? Că di­rec­ția sil­vi­că im­ple­men­tea­ză un plan ma­na­ge­ri­al pus la punct la nivel na­țio­nal, nu are ne­vo­ie de legi spe­ci­a­le, nu are ne­vo­ie de sus­ți­ne­re se­pa­ra­tă în par­la­ment. Și atunci spri­jin pen­tru ce con­cret? Pre­fec­tul nu s‑a lă­sat nici el mai pre­jos, a dat cu bâta‑n bal­tă cu vred­ni­cie. Mai în­tâi l‑a lă­u­dat pe fos­tul di­rec­tor, in­va­li­dând lo­gi­ca schim­bă­rii din func­ție. Să tre­cem pes­te asta. S‑a avân­tat apoi să atra­gă aten­ția tu­tu­ror (ma­jo­ri­ta­tea sil­vici) că ro­lul lor este să im­ple­men­te­ze pro­gra­mul de gu­ver­na­re. Pe bune? Cum, dom­nu­le pre­fect? Îmi pu­teți ară­ta cu de­ge­tul pe pro­gram care sunt punc­te­le unde se im­pli­că ac­tiv Rom­sil­va? Că eu știu doar de obiec­ti­ve­le sta­bi­li­te de mi­nis­ter pen­tru con­si­li­ul de ad­mi­nis­tra­ție – cas­ca­da­te că­tre di­rec­to­rul ge­ne­ral și im­pli­cit în­trea­ga re­gie – și ele n‑au nici o le­gă­tu­ră cu pro­gra­mul de gu­ver­na­re PSD pen­tru că sunt for­mu­la­te de gu­ver­nul Cio­loș. Sau vă re­fe­riți la alte obiec­ti­ve, mai pu­țin ofi­ci­a­le? Cum ar fi eter­na ma­ro­tă cu lem­nul de foc pen­tru po­pu­la­ție, aia cu care toți po­li­ti­cie­nii arun­că praf în ochii oa­me­ni­lor pro­fi­tând de lip­sa lor de in­for­ma­ții? Pen­tru că am au­zit, gu­ri­le rele vor­besc, că lem­nul de foc e tare bun ca in­stru­ment elec­to­ral. Și pro­ba­bil aici poa­te da o mână de aju­tor și doam­na de­pu­tat, că știe cum e cu vo­tu­ri­le. Dar pro­ba­bil că sunt doar ră­u­tăți gra­tu­i­te, nu ar face po­li­ti­cie­nii PSD așa ceva, nu?

Va urma…