Acesta este primul episod al unei serii mai lungi de articole despre perioada în care am fost membru al Consiliului de Administrație al Romsilva. Am de gând să împărtășesc din experiențele acestei perioade, să-mi expun concluziile personale despre situația regiei și – pe plan mai larg – a silviculturii românești. Nu am pretenția de a avea dreptate absolută. Cele ce vor urma sunt punctele mele de vedere, observațiile și comentariile care s‑au acumulat în cei doi ani și jumătate de mandat, adică aproximativ 1000 de zile. Unii vor spune că am lipsit prea mult din regie, că în doi ani și jumătate nu am avut nici timpul, nici ocazia să aflu toate detaliile necesare. Lor le răspund că adesea cei care pleacă pentru o perioadă lungă de timp și se întorc au o privire mai clară și mai pertinentă decât a celor care s‑au obișnuit cu rutinele și compromisurile zilnice. Eu cred că am această perspectivă obiectivă, fără să-mi fi pierdut sentimentele pentru meseria de silvicultor, una dintre cele mai frumoase profesii din lume.
* * *
Episodul I: Despre numirile politice în funcții
În 2016, când am devenit membru al consiliului de administrație din Romsilva, am participat la o lungă și serioasă discuție cu colegii mei și cu secretarul de stat de la păduri din acel moment. Una dintre concluzii a fost clară: trebuie să se înceteze cu numirile politice în funcțiile de conducere din regie. Chiar consiliul de administrație era un exemplu pentru respectarea acestui principiu, era pentru prima oară când membrii consiliului nu erau angajați ai regiei. Mulți dintre silvici au protestat, unii chiar prin instanță mi se pare, spunând că nu e ok. Lor li se părea firesc ca un angajat să fie o dată pe lună șef al propriului său șef. Ba chiar aveau pretenția că așa ceva funcționează: să ceară socoteală propriului lor șef despre calitatea managementului prestat. Evident că e o prostie. Ședințele de consiliu erau niște formalități în care nimeni nu avea curajul să se contreze cu directorul general pentru că toți erau subalternii lui. Cu alte cuvinte consiliul de administrație era o structură de formă, deciziile le lua unilateral directorul general. Dar nu de capul lui, ci în consens cu cine trebuia, că altfel… v‑ați prins, așa cum fusese numit, tot așa ușor ar fi fost și destituit.
Firește, noul consiliu de administrație nu se putea implica la nivelul fiecărui post din regie, dar putea da tonul organizând un concurs cât mai obiectiv pentru postul de director general. Director general de la care ne așteptam să fie de aceeași părere în privința promovării în carieră: pe bază de merite și nu de relații politice.
Am angajat deci pentru prima oară prin concurs un director general al Romsilva. Îmi amintesc că la bursa zvonurilor din regie au existat tot felul de pariuri, că va câștiga X sau Y pentru că e dintr-un loc sau din altul, pentru că e susținut de nu-știu-cine și alte prostii de genul ăsta. A câștigat în final un candidat la care nu se aștepta nimeni, iar motivul a fost simplu: a fost cel mai bun dintre cei care au venit la concurs. Cei ce sunt curioși pot solicita de la Romsilva (cred că e informație publică) lucrările candidaților, notele primite și înregistrările video ale interviurilor finale. N‑am nici cea mai mică îndoială că am făcut alegerea cea mai bună la momentul respectiv.
Îmi amintesc discuțiile cu noul director după finalizarea concursului și îmi amintesc că a promis că, la rândul lui, va respecta același principiu: pentru posturile de directori ai direcțiilor silvice vor fi organizate concursuri. Noutatea era absolută pentru regie. De obicei directorul unei direcții silvice era cineva agreat de partidul care câștigase alegerile în județ, numit prin intervenții și sfori trase de diverși deputați și senatori. Din cauza asta se ajunsese la situații complet anormale în care un director de la nivel de județ refuza dispozițiile directorului general atunci când nu‑i conveneau spunându‑i că “nu m‑ai pus tu aici director, nici nu poți să mă schimbi”.
Dar mai e un lucru pe care l‑am discutat în noul consiliu de administrație: dacă e să ne respectăm principiile, nu vom declanșa nici o vânătoare de vrăjitoare, tăind capetele directorilor de direcții care au fost numiți politic. Nebunia asta trebuia să înceteze o dată pentru totdeauna și singura cale era să nu facem noi înșine aceeași greșeală. Așadar nici un director de direcție nu a fost schimbat decât din motive absolut întemeiate: pensionare, rezultate manageriale foarte slabe. Din (parcă) cinci direcții silvice la care a fost cazul unor astfel de schimbări, toate au avut parte de concurs organizat oficial, cu anunțuri publice. La toate cinci au fost iarăși burse de zvonuri despre cine va câștiga și la nici unul zvonurile nu s‑au adeverit. Însă numai directorul general știe la câte presiuni politice a trebuit să facă față pentru a respecta principiul – în consiliul de administrație recunosc că nu am avut acest stress.
Lucrurile au fost ceva mai simple până la finele lui 2016, cât a fost guvernul Cioloș. După aceea, odată cu revenirea pesediștilor la putere, presiunile probabil s‑au înzecit. Obișnuiți să dispună de dregătoriile locale, deputații și senatorii din PSD au pornit asaltul. Acum aveau guvernul de partea lor. Cum de-am rezistat încă un an și jumătate, e un mister pentru mine. Probabil preocupați de schimbarea propriilor guvernări și de “lupta cu statul paralel”, șefii cei mari – care împart prada – au uitat de Romsilva pentru o vreme. Consiliul de administrație a rezistat până în septembrie trecut, când bănuiesc că regiei i‑a venit rândul să fie folosită ca marfă pentru troc politic în luptele interne ale PSD.
Urmarea a fost previzibilă: revocarea a patru membri ai consiliului de administrație (exact atâția cât să poată crea o nouă majoritate de opinie), înlocuirea rapidă și fără motiv a directorului general (se va vedea că va câștiga procesul în contencios administrativ, sunt sigur) și numirea unui director interimar. Din cauza legislației nu se mai poate reveni la modelul numirii politice pentru postul de director general pentru că Romsilva e sub incidența ordonanței privind guvernarea corporatistă. Dar e liber la directorii de direcții silvice.
De curând am avut și o exemplificare: direcția silvică Caraș Severin. Vechiul director a fost schimbat prin numire directă. Motivele? Who cares? Noul director a fost instalat – ne informează un obscur site local, probabil o trâmbiță a PSD – în prezența unui deputat PSD și a prefectului județului. Ce treabă are deputatul cu o numire internă din Romsilva? Dar prefectul? Nici una, vă spun eu. Romsilva nu este subordonată guvernului, nici măcar ministerului apelor și pădurilor. Singura cale prin care statul își exercită controlul în Romsilva este prin intermediul consiliului de administrație, care e desemnat de minister și controlează actul managerial al directorului general al regiei. E adevărat, direcțiile silvice colaborează cu prefectura și primăriile, dar – atenție! – colaborează. N‑are nici o treabă prefectura cu procedura de instalare a unui director. Deci de ce erau oamenii ăia acolo? Ca să dea un mesaj: ăsta e omul nostru, noi l‑am pus, ca să știți că noi suntem la putere! Adio competență, adio meritocrație! Bine ați venit, pile de partid!
Doamna deputat a afirmat că noul director are tot sprijinul ei. Aș avea o curiozitate: sprijinul pentru ce? Că direcția silvică implementează un plan managerial pus la punct la nivel național, nu are nevoie de legi speciale, nu are nevoie de susținere separată în parlament. Și atunci sprijin pentru ce concret? Prefectul nu s‑a lăsat nici el mai prejos, a dat cu bâta‑n baltă cu vrednicie. Mai întâi l‑a lăudat pe fostul director, invalidând logica schimbării din funcție. Să trecem peste asta. S‑a avântat apoi să atragă atenția tuturor (majoritatea silvici) că rolul lor este să implementeze programul de guvernare. Pe bune? Cum, domnule prefect? Îmi puteți arăta cu degetul pe program care sunt punctele unde se implică activ Romsilva? Că eu știu doar de obiectivele stabilite de minister pentru consiliul de administrație – cascadate către directorul general și implicit întreaga regie – și ele n‑au nici o legătură cu programul de guvernare PSD pentru că sunt formulate de guvernul Cioloș. Sau vă referiți la alte obiective, mai puțin oficiale? Cum ar fi eterna marotă cu lemnul de foc pentru populație, aia cu care toți politicienii aruncă praf în ochii oamenilor profitând de lipsa lor de informații? Pentru că am auzit, gurile rele vorbesc, că lemnul de foc e tare bun ca instrument electoral. Și probabil aici poate da o mână de ajutor și doamna deputat, că știe cum e cu voturile. Dar probabil că sunt doar răutăți gratuite, nu ar face politicienii PSD așa ceva, nu?
Va urma…
2 comentarii