Adevărul despre exploatarea pădurilor

Inventarul forestier național ne spune lucruri interesante despre exploatarea pădurilor. Sunt oare adevărate sau totul e o mare eroare statistică?


Se vor­beș­te mult des­pre ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor și des­pre in­ven­ta­rul fo­res­ti­er na­țio­nal zi­le­le as­tea. So­ci­e­ta­tea e în­gri­jo­ra­tă de cei 20 de mi­li­oa­ne de mc tă­i­ați ile­gal. Unii spun că sunt erori de cal­cul sta­tis­tic. Că nu e ca­zul să ne în­gri­jo­răm. La noi nu se fură. Rom­sil­va ne vor­beș­te de doar 30.000 mc fu­rați din pă­du­re. Tre­bu­ie să cre­dem pen­tru că nu are nici un in­te­res să ne min­tă, nu? Mai ales că se ba­zea­ză pe ra­por­tă­ri­le an­ga­ja­ți­lor care sunt foar­te exac­te. Căci an­ga­ja­ții nu au nici un in­te­res să as­cun­dă ade­vă­rul, pro­ba­bil… Sau au?

Tre­când pes­te acest gen de ati­tu­di­ne, care nu e de­loc nouă în Rom­sil­va, să ana­li­zăm pu­țin re­ac­ția “sis­te­mu­lui”. Adi­că a sil­vi­ci­lor. Aproa­pe la uni­son toa­tă floa­rea sil­vi­cul­tu­rii ro­mâ­nești, de la pro­fe­sori de fa­cul­ta­te până la sim­pli pă­du­rari, e de acord că ci­fre­le fur­tu­lui sunt exa­ge­ra­te. Nu e nici vor­bă de 20 de mi­li­oa­ne de mc. Unii to­tuși ad­mit că fe­no­me­nul exis­tă. Poa­te 5 mi­li­oa­ne mc,  ori poa­te 10 mi­li­oa­ne de mc… cât s‑o fi fu­rând în re­a­li­ta­te? Ni­meni nu știe…

Când nu vor­besc pu­blic, când sunt doar în­tre ei, sil­vi­cii ad­mit că fură. Ba chiar au și cre­at un mic fol­clor in­tern pe su­biec­te­le as­tea. Vă re­dau mai jos un frag­ment de la o pe­tre­ce­re in­ter­nă, un chef în stil cla­sic, cu lă­u­tari, mân­ca­re și bă­u­tu­ră. Iar bă­u­tu­ra dez­lea­gă lim­bi­le. Veți auzi o po­e­zie care ex­pli­că me­to­da de furt. Am anu­lat ima­gi­nea pen­tru că in­ten­ția nu este să‑l de­nunț pe un sin­gur in­di­vid, ci să arăt că pro­ble­ma exis­tă. Cât de gra­vă e? Ade­vă­rul e că ni­meni nu știe exact.

Categorii: administrație silvică

Etichete: #

Un comentariu

GgVerb 22 decembrie 2019 Răspunde

Am fost în am­be­le ta­be­re (acum îs plătit de stat) Si­tu­a­ția este chiar așa de gra­vă. Dar exis­tă pe­ri­co­lul sa arun­căm co­pi­lul oda­tă cu le­șia in care l‑am spă­lat. Con­ti­nu­ăm lup­ta de gu­e­ri­lă (des­tul de per­ver­să) până ve­dem că se con­stru­ieș­te la vârf un sis­tem care să nu mai fie în­că­le­cat nici de pu­te­re.
Este aproa­pe pa­ra­do­xal ceea ce aș­tep­tăm: O lege pes­te care să nu poa­tă tre­ce nici le­giu­i­to­rii.
In­te­re­san­te vre­muri nu?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: