Cum păzim pădurile

Despre paza pădurilor, tăieri ilegale, pădurari agresați și armată. Cum trecem de la scenarii fanteziste la soluții reale și eficiente care să dea rezultate pe termen lung.


Cu ceva timp în urmă Ra­reș Bo­gdan gă­si­se so­lu­ția mi­ra­cu­loa­să la pro­ble­ma pa­zei pă­du­ri­lor: ar­ma­ta. Ar­gu­men­tul său su­prem era că așa face Ger­ma­nia din ’79 în­coa­ce și, evi­dent, ce poa­te fi mai bine de­cât să co­pi­em per­fec­țiu­nea ger­ma­nă, apli­când o so­lu­ție pe pla­cul ce­lor care ca­u­tă mă­suri ex­tre­me? Ce ar face ar­ma­ta în fața unor in­frac­tori care în­cep să tra­gă? I‑ar îm­puș­ca, nu‑i așa? Unde am mai au­zit noi, oare, ge­nul ăsta de abor­da­re? Poa­te la Va­dim Tu­dor care ne spu­nea că îi adu­nă pe hoți pe sta­dion și îi îm­puș­că. Mă rog, nu cred că Ra­reș Bo­gdan e chiar din ace­lași alu­at, dar atunci când fă­cea afir­ma­ți­i­le as­tea era cam­pa­nie elec­to­ra­lă și ex­pri­mă­ri­le bom­bas­ti­ce prind la pu­blic. Mai ales dacă pari si­gur de tine, chiar dacă ceea ce spui este fals.

Pen­tru că in­for­ma­ția des­pre paza pă­du­ri­lor în Ger­ma­nia este com­plet fal­să. Nici­o­da­tă pă­du­ri­le Ger­ma­niei nu au fost păzi­te de ar­ma­tă. Sin­gu­ra im­pli­ca­re a ar­ma­tei ger­ma­ne în paza pă­du­ri­lor se re­fe­ră la te­ri­to­ri­i­le fe­de­ra­le stra­te­gi­ce, care îi sunt în­cre­din­ța­te din mo­ti­ve de se­cu­ri­ta­te na­țio­na­lă, pe care se gă­sesc și pă­duri. Pon­de­rea aces­tor pă­duri față de to­ta­lul fon­du­lui fo­res­ti­er al Ger­ma­niei este in­sig­ni­fi­an­tă, un­de­va la nive­lul a 1–2%. În plus, gân­diți-vă: nu vi se pare că este con­tra­zi­să lo­gi­ca ele­men­ta­ră de vre­me ce toți știm că ger­ma­nii ca po­por sunt de o co­rec­ti­tu­di­ne le­gen­da­ră? De ce ar fi ne­vo­ie să pă­zești pă­du­rea cu ar­ma­ta într‑o țară în care fu­ra­tul nu e o pro­ble­mă?

Mai apoi și ac­to­rul Mar­cel Iu­reș avan­sa o idee si­mi­la­ră: Ar­ma­ta Pă­du­rii. În­gri­jo­rat în mod sin­cer, el s‑a lan­sat într‑o se­rie de con­si­de­ra­ții într-un do­me­niu în care nu are evi­dent nici un fel de com­pe­ten­ță. Apre­ciez pre­o­cu­pa­rea, dar dacă vrea să-și fo­lo­seas­că in­flu­en­ța pu­bli­că – iar el cu si­gu­ran­ță are din plin – ar fi fost bine să se in­for­meze exact care sunt pro­ble­me­le re­a­le și so­lu­ți­i­le adec­va­te ca să nu bată câm­pii fără nici un re­zul­tat con­cret. În­tre al­te­le dom­nul Iu­reș afir­ma că Ro­mâ­nia are ne­vo­ie ur­gen­tă de 10 mi­li­oa­ne de co­paci. Trec pes­te ter­me­nul co­pac, în­țe­leg că e oră­șean sa­dea și ne­spe­cia­list, dar ci­fra e hi­la­ră: în fi­e­ca­re an doar Rom­sil­va îm­pă­du­reș­te cir­ca 6.000 ha de te­ren fo­res­ti­er, adi­că apro­xi­ma­tiv 24 de mi­li­oa­ne de pu­ieți! Dacă mai pu­nem și ocoa­le­le pri­va­te si­gur tre­cem de 40 mi­li­oa­ne de “co­paci” pe an. Și n‑am pus la so­co­tea­lă re­ge­ne­ră­ri­le na­tu­ra­le din se­min­țe, încă vreo 8–9.000 ha pe an.

Im­pli­ca­rea ar­ma­tei în paza pă­du­ri­lor nu este o so­lu­ție din nici un punct de ve­de­re. În pri­mul rând pen­tru că tă­ie­ri­le ile­ga­le nu se re­zu­mă la doi-trei in­di­vizi cu o dru­j­bă și o că­ru­ță, ci la sche­me mult mai so­fis­ti­ca­te care se de­ru­lea­ză la lu­mi­na zi­lei, cu acte. Ar­ma­ta n‑ar ști cum să com­ba­tă ast­fel de fap­te. În al doi­lea rând ar fi ex­trem de com­pli­ca­tă și de cos­ti­si­toa­re transpu­ne­rea în prac­ti­că a unei ast­fel de im­pli­cări. Să de­pla­sezi ve­hi­cu­le și echi­pa­ment mi­li­tar prin pă­duri nu este ceva ce se poa­te or­ga­ni­za pes­te noap­te și ar pre­su­pu­ne niș­te cos­turi pe care bu­ge­tul Ro­mâ­ni­ei nu le-ar pu­tea sus­ți­ne. În al tre­i­lea rând paza or­ga­ni­za­tă cu ar­ma­ta ar tre­bui să aco­pe­re în­treg fon­dul fo­res­ti­er, de stat și pri­vat. Ceea ce în­seam­nă fie că pro­pri­e­ta­rul pri­vat este obli­gat să ac­cep­te pre­zen­ța ar­ma­tei pe pro­pri­e­ta­tea sa, ceea ce pre­cis e ne­con­sti­tu­țio­nal și ar mai pu­tea fi in­ter­pre­tat ca o su­b­ven­ție de stat mas­ca­tă, fie i se dă po­si­bi­li­ta­tea să re­fu­ze, ceea ce ar în­sem­na că di­rec­țio­năm ho­ții la pro­pri­e­ta­tea sa pen­tru că va fi mai ușor de fu­rat de aco­lo.

Dacă ne ui­tăm pu­țin mai atent la aceas­tă pro­ble­mă tre­bu­ie să luăm în con­si­de­ra­re și fap­tul că în Ro­mâ­nia per­so­na­lul sil­vic este ade­sea im­pli­cat în tot fe­lul de re­țe­le mai mult sau mai pu­țin or­ga­ni­za­te de tă­ieri ile­ga­le. Asta nu prea aju­tă la păs­tra­rea unei au­to­ri­tăți mo­ra­le și le­ga­le la nive­lul co­mu­ni­tă­ți­lor. Ho­ții au cel mai fa­cil pre­text pen­tru a co­mi­te in­frac­țiuni sil­vi­ce – dacă și pă­du­ra­rul o face cu gaș­ca lui, noi de ce nu? De­gea­ba aduci ar­ma­ta, dacă nu cu­reți sis­te­mul. Ce‑o să fa­cem, o să ți­nem ar­ma­ta pe ve­cie paz­nic la pă­du­re? Unde s‑a mai vă­zut așa ceva? Doar prin ță­ri­le ba­na­nie­re din Afri­ca.

Apoi ar mai fi de ob­ser­vat că nici unul din­tre pă­du­ra­rii care au su­fe­rit agre­siuni nu a ape­lat la aju­to­rul po­li­ți­ei atunci când a pri­mit in­for­ma­ția că se pro­du­ce o in­frac­țiu­ne sil­vi­că. De ce? Păi poa­te pen­tru că nu au în­cre­de­re în ei, pen­tru că ăia au și ei găș­ti­le lor cu care fac tot fe­lul de în­vâr­teli. Și uite așa ajun­gem la un ta­blou al fa­li­men­tu­lui mo­ral al Ro­mâ­ni­ei care în­ce­pe cu ne­res­pec­ta­rea co­du­lui ru­ti­er și mi­ci­le gă­i­nă­rii pe care le fac unii la ser­vici și sfâr­șeș­te cu ade­vă­ra­te re­țe­le in­frac­țio­na­le. Pare o exa­ge­ra­re, dar de fapt e vor­ba de o men­ta­li­ta­te care se ba­zea­ză pe con­vin­ge­rea mul­to­ra că le­gi­le și re­gu­li­le sunt op­țio­na­le.

Ide­ea par­la­men­ta­ri­lor, sus­ți­nu­tă și apla­u­da­tă de sin­di­ca­tul sil­vi­cul­to­ri­lor, a fost să îna­r­meze pă­du­ra­rii. Nu e o so­lu­ție re­a­lă, dacă nu e fă­cu­tă pe baza unei ana­li­ze se­ri­oa­se asu­pra mo­du­lui de uti­li­za­re a ar­ma­men­tu­lui. Este su­fi­cient să ne amin­tim că în ul­ti­mul caz de uci­de­re a unui pă­du­rar moar­tea a sur­ve­nit ca prin îm­puș­ca­rea cu pro­pria armă de vâ­nă­toa­re. Pro­ba­bil agre­so­rii l‑au dez­ar­mat pe pă­du­rar și l‑au exe­cu­tat cu pro­pria puș­că. În mod tra­gic, pă­du­ra­rul a adus el în­suși arma exe­cu­ți­ei. Poa­te că, dacă nu ar fi avut arma la el, ar fi su­pra­vie­țu­it. Ba mai mult, ofe­ră oca­zia agre­so­ri­lor să se dis­cul­pe cu ușu­rin­ță, exact ce în­țe­leg că se în­tâm­plă în ca­zul tra­gic al pă­du­ra­ru­lui din Ma­ra­mu­reș. Ho­ții sunt li­beri acum și sus­țin la uni­son că pă­du­ra­rul s‑a îm­puș­cat sin­gur, din gre­șe­a­lă. Aproa­pe aș face pa­riu că vor câști­ga – cum dra­cu’ pro­bea­ză ci­ne­va con­tra­ri­ul?

Vrem so­lu­ții pe ter­men scurt, care să aibă efi­ca­ci­ta­te? Hai să im­pli­căm ser­vi­ci­ul 112 în ast­fel de si­tu­a­ții. Să dăm per­so­na­lu­lui sil­vic su­port pri­o­ri­tar pen­tru re­zol­va­rea unor po­ten­ți­a­le ca­zuri de­o­se­bi­te, care ar pu­tea fi nu doar tă­ieri ile­ga­le, ci și in­cen­dii în fon­dul fo­res­ti­er sau alte si­tu­a­ții spe­ci­a­le. Ser­vi­ci­ul tre­bu­ie să be­ne­fi­cie­ze de spri­jin de spe­cia­li­ta­te prin in­clu­de­rea unor spe­cia­liști sil­vici care pot con­tri­bui la or­ga­ni­za­rea lo­gis­ti­că care vine în aju­to­rul so­li­ci­tan­tu­lui. Tre­bu­ie ca pen­tru ca­zu­ri­le re­fe­ri­toa­re la in­frac­țiuni sil­vi­ce să exis­te pro­ce­duri ra­pi­de și cla­re care să de­ter­mi­ne re­ac­ția ime­di­ată a for­țe­lor care pot in­ter­ve­ni: po­li­ție, jan­darmi, per­so­nal sil­vic etc. În ega­lă mă­su­ră ape­lul prin 112 ar eli­mi­na și re­zer­ve­le per­so­na­lu­lui sil­vic față de po­li­țiș­tii care pro­te­jea­ză anu­mi­te cla­nuri im­pli­ca­te în fur­turi, pen­tru că ape­lul ar fi ofi­ci­al în­re­gis­trat și uti­li­zat ul­te­ri­or ca pro­bă.

Pe ter­men mai lung so­lu­ți­i­le sunt evi­den­te. Este ine­fi­cient, ine­fi­ca­ce și lip­sit de pro­fe­sio­na­lism ca o in­sti­tu­ție de di­men­siu­nea unei re­gii na­țio­na­le să-și de­le­ge res­pon­sa­bi­li­tă­ți­le unor sim­pli an­ga­jați, chiar dacă o face în te­me­iul apli­că­rii unor pre­ve­deri le­ga­le. Este ab­so­lut evi­dent că acest mo­del de or­ga­ni­za­re este dis­func­țio­nal și are ne­vo­ie de schim­bări ma­jo­re în legi, prin­ci­pii de or­ga­ni­za­re, pro­ce­duri și cu­tu­me ac­tu­a­le din Rom­sil­va. Este con­dam­na­bil fap­tul că tre­bu­ie să moa­ră niș­te oa­meni ca aces­te lu­cruri să fie dis­cu­ta­te cu se­ri­o­zi­ta­te.

Paza pă­du­ri­lor tre­bu­ie or­ga­ni­za­tă de că­tre ma­na­ge­men­tul ocoa­le­lor și di­rec­ți­i­lor sil­vi­ce uti­li­zând me­to­de și in­stru­men­te mo­der­ne. Sunt cu­nos­cu­te zo­ne­le cu po­ten­ți­al in­frac­țio­nal mare, per­so­na­lul sil­vic poa­te ela­bo­ra hărți de risc re­fe­ri­toa­re la in­te­gri­ta­tea fon­du­lui fo­res­ti­er. Pe baza unor ast­fel de ana­li­ze tre­bu­ie or­ga­ni­za­te echi­pe de pază care tre­bu­ie do­ta­te cu in­stru­men­te efi­cien­te: ma­și­nă de pa­tru­la­re, sis­tem de lo­ca­li­za­re prin GPS, ca­me­ră vi­deo pe bord, echi­pa­ment de auto-apă­ra­re, dis­po­zi­ti­ve de co­mu­ni­ca­re ra­pi­dă cu ser­vi­ci­ul 112. Co­mu­ni­ca­rea pa­tru­le­lor tre­bu­ie să nu de­pin­dă de dis­po­ni­bi­li­ta­tea re­țe­le­lor GSM pri­va­te și, din fe­ri­ci­re, as­tăzi exis­tă su­fi­cien­te so­lu­ții teh­ni­ce pen­tru a asi­gu­ra acest ser­vi­ciu pe ori­ce vale de mun­te. Pa­tru­la­rea tre­bu­ie ghi­da­tă de in­for­ma­ții pri­mi­te în timp real care pot fi cu­le­se cu mij­loa­ce mo­der­ne pre­cum ca­me­re­le vi­deo cu sen­zori de miș­ca­re, am­pla­sa­te în punc­te stra­te­gi­ce. Tra­se­e­le echi­pe­lor de pază tre­bu­ie în­re­gis­tra­te într‑o apli­ca­ție softwa­re de mo­ni­to­ri­za­re care să per­mi­tă lo­ca­li­za­rea ra­pi­dă atunci când so­li­ci­tă spri­jin. Pla­nu­ri­le zil­ni­ce de pa­tru­la­re tre­bu­ie ela­bo­ra­te în mod di­na­mic, evi­tân­du-se șa­bloa­ne­le care pot fi an­ti­ci­pa­te de in­frac­tori.

O ast­fel de or­ga­ni­za­re ar adu­ce și alte im­por­tan­te avan­ta­je. Co­rup­ția per­so­na­lu­lui sil­vic – o temă re­cu­ren­tă în dez­ba­te­rea pu­bli­că – ar fi des­cu­ra­ja­tă. În­re­gis­tra­rea tra­se­e­lor de pa­tru­la­re și com­pa­ra­rea lor ul­te­ri­oa­ră cu pla­nu­ri­le de pa­tru­la­re și zo­ne­le de risc ar evi­den­ția dis­func­țio­na­li­tă­ți­le de or­ga­ni­za­re, iar aba­te­ri­le in­ten­țio­na­te de la pla­nul de pa­tru­la­re ar de­ve­ni vi­zi­bi­le.

Evi­dent, tre­bu­ie schim­ba­te le­gi­le pen­tru asta. Este ne­vo­ie de o re­vi­zu­i­re dras­ti­că a re­gle­men­tă­ri­lor mul­ti­ple care pri­vesc fon­dul fo­res­ti­er cu sco­pul de a le sim­pli­fi­ca și cla­ri­fi­ca, tre­când de la abor­da­rea obli­ga­ți­ei de pro­ce­du­ră la obli­ga­ția de re­zul­tat. Le­gi­le nu tre­bu­ie să se con­cen­tre­ze pe de­fi­ni­rea amă­nu­n­ți­tă a mo­du­lui cum tre­bu­ie păzit și ges­tio­nat fon­dul fo­res­ti­er, ci pe ob­ți­ne­rea re­zul­ta­te­lor pe care în­trea­ga so­ci­e­ta­te le aș­teap­tă de la ad­mi­nis­tra­to­rii pă­du­ri­lor. Iar per­so­na­lu­lui sil­vic i s‑ar trans­mi­te ast­fel un me­saj de su­port, ală­tu­ri de so­li­ci­ta­rea cla­ră și fer­mă unui nivel ma­xim de res­pon­sa­bi­li­ta­te în pri­vin­ța pa­zei pă­du­ri­lor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: