Dreptul de proprietate sau dreptul la mediu curat?

Exis­tă o dez­ba­te­re tot mai acu­tă în so­ci­e­ta­te des­pre ce este mai im­por­tant: drep­tul de pro­pri­e­ta­te asu­pra pă­du­rii sau res­pec­tul față de me­diu? Sau, mai sim­plu spus, exis­tă niș­te ar­gu­men­te atât de pu­ter­ni­ce le­ga­te de ne­vo­i­le so­ci­e­tă­ții în ge­ne­ral în­cât pu­tem știr­bi drep­tul de uzu­fruct al pro­pri­e­ta­ru­lui de pă­duri? Pu­tem să îi li­mi­tăm be­ne­fi­ci­i­le de pe pro­pri­e­ta­tea sa în nu­me­le unui bine mai im­por­tant, glo­bal? Îți pro­pun să in­trăm îm­pre­u­nă în câ­te­va de­ta­lii care ar pu­tea să aju­te la lă­mu­ri­rea aces­tui subiect.

Mai în­tâi să cla­ri­fi­căm un pic cum au evo­lu­at is­to­ric lu­cru­ri­le. Îna­in­te de a in­ven­ta oțe­lul și be­to­nul, oa­me­nii con­stru­iau aproa­pe to­tul din lemn și pia­tră. Con­su­mul de lemn per in­di­vid era cu si­gu­ran­ță des­tul de mare, dacă la con­struc­ții mai adă­u­găm mul­te din­tre obiec­te­le de uz ca­s­nic, de la lin­guri, stră­chini și co­va­te până la cozi de unel­te, că­ru­țe și răz­bo­a­ie de țe­sut. În plus, pen­tru că pe­tro­lul și ga­zul au apă­rut re­cent în is­to­ria ome­ni­rii, mul­tă vre­me oa­me­nii au pro­dus căl­du­ra ne­ce­sa­ră hra­nei și în­că­l­zi­rii prin ar­de­rea lem­nu­lui. Deci con­su­mul de lemn nu este o no­u­ta­te re­cen­tă. So­ci­e­ta­tea uma­nă da­to­rea­ză foar­te mult lem­nu­lui ca ma­te­ri­al de con­struc­ție și ca sur­să de ener­gie. Iar pro­pri­e­ta­rii de pă­du­re, ori­ca­re au fost ei, nu au fost nici­o­da­tă ad­mo­ne­stați pen­tru fap­tul că ex­ploa­tau lem­nul în scop co­mer­ci­al. Dimpotrivă.

Pe urmă, is­to­ric vor­bind, ome­ni­rea a evo­lu­at. Sau așa ne pla­ce să spu­nem. Am des­co­pe­rit pe­tro­lul, ga­ze­le na­tu­ra­le, mo­to­rul, ci­men­tul, cu­ren­tul elec­tric și lu­mea a în­ce­put să se trans­for­me. Nu am mai avut ne­vo­ie de lemn în așa mare mă­su­ră, nici în con­struc­ții, nici ca sur­să de ener­gie. Via­ța a de­ve­nit mai ușoa­ră, con­for­tul fi­e­că­rui in­di­vid a cres­cut. Ne-am în­mul­țit. Un mi­li­ard, două, acum șap­te. Mai mult pe­trol, mai mult ci­ment, mai mul­te mo­toa­re, mai mul­tă ener­gie elec­tri­că. Con­su­mul de lemn per in­di­vid a scă­zut față de epo­ca an­te­ri­oa­ră, dar pen­tru că ne-am mul­ti­pli­cat cu mare vi­te­ză, con­su­mul în ci­fre ab­so­lu­te a cres­cut to­tuși. Pla­ne­ta a în­ce­put să re­sim­tă efec­te­le aces­tei dezvol­tări accelerate.

Și am în­ce­put să con­sta­tăm că avem efec­te ne­ga­ti­ve. Că apar schim­bări ale cli­mei care ne afec­tea­ză și nu ne prea pla­ce, pen­tru că ne-am obiș­nu­it să avem o via­ță li­niș­ti­tă. Nu vrem ca­ni­cu­lă vara, ari­di­ta­te, furt­uni vi­o­len­te și inun­da­ții. Nu vrem aer po­lu­at sau ghe­țari arc­tici care se to­pesc. Vrem con­fort fi­zic și psi­hic. Așa că am în­ce­put să că­u­tăm vi­no­va­ții pen­tru aces­te ne­ca­zuri. Și brusc am re­a­li­zat că ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor tre­bu­ie să fie una din­tre ca­u­ze­le care ne afec­tea­ză pe toți. Deci tre­bu­ie să in­ter­zi­cem pro­pri­e­ta­ri­lor pri­vați să mai taie pen­tru că bi­ne­le co­lec­tiv e mai im­por­tant, nu‑i așa?

Dar în­tre­ba­rea la care nu am răs­puns încă este: cine e de vină pen­tru toa­te efec­te­le ne­ga­ti­ve la nivel cli­ma­tic? Cine pro­du­ce po­lu­a­rea? Doar pro­pri­e­ta­rul pri­vat de pă­du­re și de ace­ea el tre­bu­ie să plă­teas­că pen­tru con­se­cin­țe? Sau vina o pur­tăm noi toți, mai ales cei care tră­im în ora­șe, care vrem as­falt și clă­diri din be­ton, aer con­di­țio­nat și ma­și­nă în fața ca­sei, am­ba­la­je din plas­tic și gaz pen­tru cen­tra­la ter­mi­că? Nu cum­va vina este mai ales a noas­tră? Nu cum­va tre­bu­ie să plătim toți acest preț?

Drep­tul la un me­diu să­nă­tos este foar­te im­por­tant. Ar tre­bui să îl luăm mult mai în se­ri­os. Și pen­tru fi­e­ca­re din­tre noi con­tri­bu­im la pro­ble­mă, pri­mul lu­cru la care ne-am pu­tea gân­di este cum să re­du­cem fi­e­ca­re din­tre noi im­pac­tul ne­ga­tiv asu­pra me­diu­lui în care tră­im. Dar pen­tru că asta nu e de ajuns, din pă­ca­te, tre­bu­ie să mai ce­rem și une­le sa­cri­fi­cii din par­tea ce­lor care sunt pro­pri­e­tari pri­vați de pă­duri: să pro­te­je­ze anu­mi­te su­pra­fe­țe, să se ab­ți­nă de la ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui în anu­mi­te zone. Și pen­tru că știm că nu e doar vina lor că am ajuns în si­tu­a­ția de acum, tre­bu­ie să le spunem: 

Res­pec­tăm drep­tul vos­tru de pro­pri­e­ta­te și pen­tru că vă ce­rem aces­te sa­cri­fi­cii, uite, ăș­tia sunt ba­nii pe care vi‑i plătim că să vă des­pă­gu­bim și să ne asu­măm par­tea noas­tră de vină.

Și uite așa pu­tem să res­pec­tăm și drep­tul de pro­pri­e­ta­te și drep­tul la un me­diu să­nă­tos, pen­tru că am­be­le sunt egal im­por­tan­te și toc­mai de ace­ea au fost puse în le­gi­le fun­damen­ta­le ale ori­că­rui stat ci­vi­li­zat. Tot ce mai rămâ­ne este să fa­cem niș­te cal­cu­le: cât vrem să pro­te­jăm și de câți bani e ne­vo­ie pen­tru compensații.