Dreptul de proprietate sau dreptul la mediu curat?

Constituția vorbește despre dreptul de proprietate, dar și despre dreptul la un mediu sănătos. Când vine vorba de proprietatea forestieră părerile sunt împărțite: e mai important să beneficieze proprietarul de uzufructul pădurii sau să respirăm cu toții un aer mai sănătos?


Exis­tă o dez­ba­te­re tot mai acu­tă în so­ci­e­ta­te des­pre ce este mai im­por­tant: drep­tul de pro­pri­e­ta­te asu­pra pă­du­rii sau res­pec­tul față de me­diu? Sau, mai sim­plu spus, exis­tă niș­te ar­gu­men­te atât de pu­ter­ni­ce le­ga­te de ne­vo­i­le so­ci­e­tă­ții în ge­ne­ral în­cât pu­tem știr­bi drep­tul de uzu­fruct al pro­pri­e­ta­ru­lui de pă­duri? Pu­tem să îi li­mi­tăm be­ne­fi­ci­i­le de pe pro­pri­e­ta­tea sa în nu­me­le unui bine mai im­por­tant, glo­bal? Îți pro­pun să in­trăm îm­pre­u­nă în câ­te­va de­ta­lii care ar pu­tea să aju­te la lă­mu­ri­rea aces­tui su­biect.

Mai în­tâi să cla­ri­fi­căm un pic cum au evo­lu­at is­to­ric lu­cru­ri­le. Îna­in­te de a in­ven­ta oțe­lul și be­to­nul, oa­me­nii con­stru­iau aproa­pe to­tul din lemn și pia­tră. Con­su­mul de lemn per in­di­vid era cu si­gu­ran­ță des­tul de mare, dacă la con­struc­ții mai adă­u­găm mul­te din­tre obiec­te­le de uz ca­s­nic, de la lin­guri, stră­chini și co­va­te până la cozi de unel­te, că­ru­țe și răz­bo­a­ie de țe­sut. În plus, pen­tru că pe­tro­lul și ga­zul au apă­rut re­cent în is­to­ria ome­ni­rii, mul­tă vre­me oa­me­nii au pro­dus căl­du­ra ne­ce­sa­ră hra­nei și în­că­l­zi­rii prin ar­de­rea lem­nu­lui. Deci con­su­mul de lemn nu este o no­u­ta­te re­cen­tă. So­ci­e­ta­tea uma­nă da­to­rea­ză foar­te mult lem­nu­lui ca ma­te­ri­al de con­struc­ție și ca sur­să de ener­gie. Iar pro­pri­e­ta­rii de pă­du­re, ori­ca­re au fost ei, nu au fost nici­o­da­tă ad­mo­ne­stați pen­tru fap­tul că ex­ploa­tau lem­nul în scop co­mer­ci­al. Dim­po­tri­vă.

Pe urmă, is­to­ric vor­bind, ome­ni­rea a evo­lu­at. Sau așa ne pla­ce să spu­nem. Am des­co­pe­rit pe­tro­lul, ga­ze­le na­tu­ra­le, mo­to­rul, ci­men­tul, cu­ren­tul elec­tric și lu­mea a în­ce­put să se trans­for­me. Nu am mai avut ne­vo­ie de lemn în așa mare mă­su­ră, nici în con­struc­ții, nici ca sur­să de ener­gie. Via­ța a de­ve­nit mai ușoa­ră, con­for­tul fi­e­că­rui in­di­vid a cres­cut. Ne-am în­mul­țit. Un mi­li­ard, două, acum șap­te. Mai mult pe­trol, mai mult ci­ment, mai mul­te mo­toa­re, mai mul­tă ener­gie elec­tri­că. Con­su­mul de lemn per in­di­vid a scă­zut față de epo­ca an­te­ri­oa­ră, dar pen­tru că ne-am mul­ti­pli­cat cu mare vi­te­ză, con­su­mul în ci­fre ab­so­lu­te a cres­cut to­tuși. Pla­ne­ta a în­ce­put să re­sim­tă efec­te­le aces­tei dezvol­tări ac­ce­le­ra­te.

Și am în­ce­put să con­sta­tăm că avem efec­te ne­ga­ti­ve. Că apar schim­bări ale cli­mei care ne afec­tea­ză și nu ne prea pla­ce, pen­tru că ne-am obiș­nu­it să avem o via­ță li­niș­ti­tă. Nu vrem ca­ni­cu­lă vara, ari­di­ta­te, furt­uni vi­o­len­te și inun­da­ții. Nu vrem aer po­lu­at sau ghe­țari arc­tici care se to­pesc. Vrem con­fort fi­zic și psi­hic. Așa că am în­ce­put să că­u­tăm vi­no­va­ții pen­tru aces­te ne­ca­zuri. Și brusc am re­a­li­zat că ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor tre­bu­ie să fie una din­tre ca­u­ze­le care ne afec­tea­ză pe toți. Deci tre­bu­ie să in­ter­zi­cem pro­pri­e­ta­ri­lor pri­vați să mai taie pen­tru că bi­ne­le co­lec­tiv e mai im­por­tant, nu‑i așa?

Dar în­tre­ba­rea la care nu am răs­puns încă este: cine e de vină pen­tru toa­te efec­te­le ne­ga­ti­ve la nivel cli­ma­tic? Cine pro­du­ce po­lu­a­rea? Doar pro­pri­e­ta­rul pri­vat de pă­du­re și de ace­ea el tre­bu­ie să plă­teas­că pen­tru con­se­cin­țe? Sau vina o pur­tăm noi toți, mai ales cei care tră­im în ora­șe, care vrem as­falt și clă­diri din be­ton, aer con­di­țio­nat și ma­și­nă în fața ca­sei, am­ba­la­je din plas­tic și gaz pen­tru cen­tra­la ter­mi­că? Nu cum­va vina este mai ales a noas­tră? Nu cum­va tre­bu­ie să plătim toți acest preț?

Drep­tul la un me­diu să­nă­tos este foar­te im­por­tant. Ar tre­bui să îl luăm mult mai în se­ri­os. Și pen­tru fi­e­ca­re din­tre noi con­tri­bu­im la pro­ble­mă, pri­mul lu­cru la care ne-am pu­tea gân­di este cum să re­du­cem fi­e­ca­re din­tre noi im­pac­tul ne­ga­tiv asu­pra me­diu­lui în care tră­im. Dar pen­tru că asta nu e de ajuns, din pă­ca­te, tre­bu­ie să mai ce­rem și une­le sa­cri­fi­cii din par­tea ce­lor care sunt pro­pri­e­tari pri­vați de pă­duri: să pro­te­je­ze anu­mi­te su­pra­fe­țe, să se ab­ți­nă de la ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui în anu­mi­te zone. Și pen­tru că știm că nu e doar vina lor că am ajuns în si­tu­a­ția de acum, tre­bu­ie să le spu­nem:

Res­pec­tăm drep­tul vos­tru de pro­pri­e­ta­te și pen­tru că vă ce­rem aces­te sa­cri­fi­cii, uite, ăș­tia sunt ba­nii pe care vi‑i plătim că să vă des­pă­gu­bim și să ne asu­măm par­tea noas­tră de vină.

Și uite așa pu­tem să res­pec­tăm și drep­tul de pro­pri­e­ta­te și drep­tul la un me­diu să­nă­tos, pen­tru că am­be­le sunt egal im­por­tan­te și toc­mai de ace­ea au fost puse în le­gi­le fun­damen­ta­le ale ori­că­rui stat ci­vi­li­zat. Tot ce mai rămâ­ne este să fa­cem niș­te cal­cu­le: cât vrem să pro­te­jăm și de câți bani e ne­vo­ie pen­tru com­pen­sa­ții.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: