Aflu că de curând ministerul mediului a decis să scoată exploatările forestiere de sub incidența autorizării de mediu. Până acum, ca să înceapă o exploatare forestieră, era obligatoriu nevoie de o autorizație de la agenția de mediu din județul respectiv. Era importantă aceasta autorizație sau era doar o hârtie în plus? Haideți să investigăm puțin problema.
În primul rând să lămurim cum stăteau lucrurile până acum. Autorizația de mediu era foarte greu de obținut. Nu din cauza intransigenței celor de la agențiile de mediu, ci mai degrabă din cauza indisponibilității lor. Parchetele de exploatare nu se găsesc pe bulevardul principal al reședinței de județ unde e sediul agenției de mediu, ci pe coclauri îndepărtate unde nu ajungi decât cu mașini de teren sau cu piciorul. Asta înseamnă timp, costuri și condiție fizică. Așa că majoritatea exploatărilor începeau fără hârtia asta și nimeni nu făcea scandal pentru că toți se acomodaseră cu situația. De cele mai multe ori cei de la agenția de mediu se uitau într-un târziu la niște hărți și niște documente și acordau autorizația din birou, renunțând să mai bată drumul până în pădure, pentru că oricum exploatarea deja începuse. Cu siguranță unii erau mai conștiincioși și mai intransigenți. Însă în realitate, în foarte scurt timp, autorizația de mediu se transformase dintr-un instrument de control care se dorea eficient și eficace într‑o o simplă birocrație.
Nu ar fi fost prima prevedere legală prost gândită și aplicată în România, să recunoaștem. Numai că lucrurile s‑au schimbat în momentul în care s‑a petrecut un fapt nemaivăzut: un șef de ocol a fost arestat pentru că a emis autorizație de exploatare fără autorizație de mediu. Nu pentru că exploatarea ar fi încălcat regulile de mediu. Pentru că n‑a respectat procedura. Evident că protestele sale cum că toată lumea face la fel n‑au avut nici un succes. Silvicultorii din toată țara s‑au revoltat: ce crimă a comis omul ăla ca să fie arestat pentru o hârtie pe care, dacă aștepți să o primești oficial, trece termenul de exploatare al parchetului și ești sancționat că nu ți-ai îndeplinit atribuțiile de serviciu? Precedentul era însă creat și toți au început să se teamă că ar putea ajunge în aceeași situație din cauza acestei birocrații. Dar este oare autorizația de mediu o birocrație inutilă? Sau are un rost?
Adevărul e că regulile de exploatare corectă, așa cum sunt definite în normele și normativele silvice, nu sunt deloc străine de ideea protejării mediului. În fapt cam 95% din ceea ce ar trebui să verifice cei de la agenția de mediu se regăsește deja în ceea ce trebuie să verifice personalul silvic, adică protejarea ecosistemului din multiple puncte de vedere: să nu fie răniți arborii care rămân în picioare, să nu se deschidă drumuri de tractor care să creeze torenți sau să destabilizeze solul, să nu se intre cu tractoarele atunci când solul e moale șamd. Din acest motiv, de pildă, majoritatea exploatărilor se fac iarna, când solul e înghețat și nu este afectat atât de mult, iar zăpada asigură și ea o protecție suplimentară. Toate aceste principii trebuie să fie reflectate în proiectul de exploatare al parchetului și împreună cu regulile de exploatare trebuie respectate cu strictețe de cei care fac exploatarea. De ce mai e nevoie de cineva care să supra-verifice aceste aspecte?
Fac aici o paranteză. Unul dintre lucrurile cele mai complicate de realizat în educația unui om este să‑l înveți să-și asume responsabilități. Copiii care sunt dădăciți de părinți super-grijulii, care decid la fiecare pas ce e bine și ce nu pentru puișorul lor, ajung adulți cu mari probleme de asumare a responsabilității. N‑o spun eu, o spun psihologii: copilul devine tot mai obișnuit ca altcineva să ia decizia pentru el și tot mai confortabil să nu-și asume responsabilitatea consecințelor. Dacă lucrurile merg prost, el a făcut ce-au zis părinții, deci nu e nici vina, nici problema lui. La nivel de adulți lucrurile sunt similare. De pildă în companii oamenii care au un manager exagerat de autoritar devin treptat tot mai lipsiți de responsabilitate proprie, mulțumindu-se să execute ceea ce li se cere și să ridice din umeri când rezultatele sunt proaste: nu e nici vina, nici problema lor.
La fel se întâmplă și cu aceste supra-verificări: ajung să producă un efect invers. În loc să facă lucrurile mai bune, duc inevitabil la birocrații ineficiente, timp pierdut, bani risipiți. Dar, mai rău decât toate, duc la schimbarea în rău a atitudinii oamenilor. Nu de autorizație de mediu e nevoie, ci de re-responsabilizarea personalului silvic față de aspectele de mediu. Pentru că personalul silvic are, cel puțin în teorie, toate cunoștințele necesare ca să știe cum trebuie să asigure protecția mediului. Silvicultura nu este o știință a tăierii de arbori, ci a creării de ecosisteme stabile, durabile și productive. Este o știință cu și despre mediu. Așa că e treaba pădurarului și a inginerului silvic să se asigure că exploatarea a fost făcută în parametrii protecției mediului. Iar dacă nu se întâmplă așa, atunci e și vina, și problema lor.
2 comentarii
Intr-adevăr nimic de comentat.
Sunt perfect de acord. In harabaura asta generală cineva vede lucrurile așa cum sunt in realitate. Numai aș adăuga aici că Autorizația de Mediu nu a fost necesară niciodată pentru activitățile de exploatare forestieră. NEVER and EVER!
Oare de ce??? Dacă subiectul a fost deja deschis,haideți totuși să investigăm până la capăt…
In principiu pentru că Ordinul care instituia obligativitatea obținerii autorizației de mediu, incalcă prevederi legale de ordin superior, respectiv art. 20 alin (10) din Codul Silvic.Care ne spune așa:
”(10) Exploatarea masei lemnoase în baza unui amenajament silvic se face pe baza autorizaţiilor de exploatare, eliberate de şeful ocolului silvic, care cuprind obligaţii referitoare la condiţiile din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru desfăşurarea activităţii şi măsurile pentru monitorizarea acesteia.” Așadar astea sunt condițiile. Doar astea.
Și ce curios… Autorizațiile de expoatare cuprind și normele de protecție a mediului…
Și ce ne mai spune codul silvic la art. 132 lit j)?
Că orice prevedere contrară codului silvic este abrogată. Inclusiv cea referitoare la autorizare…
Iar dacă bunul simț nu ne spune nimic din nou LEGEA spune că Ordinul de Ministru (la modul general vorbind) se dă numai în scopul și executarea legilor. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Ca și regulă,un ordin de ministru fiind o normă cu caracter inferior nu poate modifica o altă normă cu caracter superior (adică HG, Ordonanță, OUG sau lege!!!)
Prin insuși logica lucrurilor,eu un non-sens ca un Ordin să modifice o lege.
Altfel ne-am putea pomeni că azi mâine că Minstrul Justiției sau al internelor dă un ordin prin care abrogă nu știu ce lege sau ditamai Constituția…
Ordinul ce instituia obligativitatea obtinerii autorizatiei de mediu, nu doar a modificat prevederi legale deja existente,de nivel superior, fapt ce din punct de vedere juridic e de neconceput, dar a condus la falimentarea a numeroase firme mici din sectorul forestier. E și ăsta poate un scop.(sau a se vedea ”prietenia” dintre ”Drujba lui Dumnezeu alias Verestoy Attila și Laszlo Borbely (cel ce a semnat faimosul Ordin.… nu știu nimic, doar zic
Să silviculturim bine!
QED
Ar fi interesant pentru Romsilva sa faca o statistica privind autorizatiile de mediu: cat la suta din conditiile puse de APM se regasesc in legi si norme silvice. Din ce am vazut eu prin activitatile mela cred ca procentul este de 99.9%. Si nu exagerez cred cu nimic.