Între pădure și lemn

Schimbarea modului de vânzare a lemnului s-ar putea să nu fie o idee proastă, dar implementarea ei necesită mult mai multă pregătire și atenție decât simpla schimbare a unui text dintr-o lege.


În pe­nul­ti­mul we­e­kend din sep­tem­brie mă aflam în Bra­șov, unde urma să mă în­tâl­nesc cu foș­tii mei co­legi de fa­cul­ta­te pen­tru a do­uă­zeci și cin­cea ani­ver­sa­re a ab­sol­vi­rii pro­mo­ți­ei noas­tre. M‑am bu­cu­rat să‑i re­văd, dar aș fi fost și mai bu­cu­ros dacă ne-am fi adu­nat toți – o bună par­te din­tre co­legi n‑au pu­tut să ajun­gă. După fi­reș­ti­le strân­geri de mâini și îm­bră­ți­șări a ur­mat obiș­nu­i­tul curs fes­tiv, unde am avut oca­zia să‑i re­ve­dem pe unii din­tre pro­fe­so­rii noș­tri. N‑ar fi fost poa­te ni­mic de po­ves­tit des­pre asta – sunt mai de­gra­bă ima­gini cu va­loa­re de sim­bol pen­tru mine și co­le­gii mei – dacă la cur­sul fes­tiv n‑ar fi în­ce­put o dis­cu­ție in­te­re­san­tă.

Unul din­tre pro­fe­sori ne‑a vor­bit des­pre un su­biect se­ri­os, con­si­de­rând că im­por­tan­ța aces­tu­ia me­ri­tă să în­cal­ce re­gu­la ne­scri­să a de­pă­nă­rii unor amin­tiri ha­z­lii în ast­fel de oca­zii. Și ne‑a in­vi­tat pe toți – dar mai apă­sat pe cei care încă lu­crea­ză în sil­vi­cul­tu­ră – să sus­ți­nem ide­ea vân­ză­rii ma­sei lem­noa­se la mar­gi­nea dru­mu­lui, în lo­cul vân­ză­rii pe pi­cior1. În sală s‑a stâr­nit o oa­re­ca­re ru­moa­re, mai ales că unii din­tre co­legi se ocu­pă de ex­ploa­ta­rea ma­sei lem­noa­se, iar o ast­fel de schim­ba­re i‑ar afec­ta se­ri­os2.

Mai târ­ziu am aflat că exis­tă o nouă va­ri­an­tă de Cod Sil­vic ela­bo­ra­tă de mi­nis­te­rul ape­lor și pă­du­ri­lor, care pro­pu­ne exact ace­lași lu­cru: vân­za­rea ma­sei lem­noa­se la mar­gi­nea dru­mu­lui sau în ram­pe. Atunci am în­țe­les că lu­cru­ri­le sunt mai se­ri­oa­se, nu e doar o opi­nie aca­de­mi­că, ci o ini­ția­ti­vă le­gi­sla­ti­vă care va schim­ba dra­ma­tic in­dus­tria lem­nu­lui din Ro­mâ­nia. Și m‑am în­tre­bat: va fi mă­su­ra asta în fa­voa­rea pă­du­rii?

Căt s-a exploatat legalCum se împart pădurile
Câ­te­va in­for­ma­ții sta­tis­ti­ce des­pre pă­du­rea ro­mâ­neas­că

Te­o­re­tic vor­bind, sil­vi­cul­tu­ra a avut în­tot­dea­u­na ne­mul­țu­mi­ri față de ac­tul de ex­ploa­ta­re. Ori­cât de atent s‑ar face do­bo­rârea și co­lec­ta­rea lem­nu­lui din pă­du­re, pa­gu­be­le pro­du­se pă­du­rii și so­lu­lui sunt sem­ni­fi­ca­ti­ve. Pen­tru a ex­ploa­ta lem­nul se fac dru­muri de trac­tor care bră­z­dea­ză pan­te­le. Ar­bo­rii prin­tre care se trag trun­chiu­ri­le ex­ploa­ta­te rămân cu răni se­ri­oa­se prin care pot in­tra pu­tre­ga­i­ul și alte boli ale lem­nu­lui. Pu­ie­ții na­tu­rali din se­min­țe sunt ade­sea dis­truși. Toa­te as­tea pen­tru că mă­su­ri­le de pro­tec­ție pe care ex­ploa­ta­to­rul ar tre­bui să le ia sunt cos­ti­si­toa­re, deci ne­pro­fi­ta­bi­le. E mai ieftin ade­sea să plă­tești o amen­dă pen­tru dis­tru­ge­ri­le fă­cu­te de­cât să chel­tu­iești pen­tru o ex­ploa­ta­re pri­e­te­noa­să cu me­di­ul. Plus că, ade­sea, sil­vi­cul­to­rii care ar tre­bui să apli­ce amen­zi­le pot în­chi­de ochii dacă îi mo­ti­vezi fi­nan­ci­ar.

Ce ar schim­ba noul Cod Sil­vic? Foar­te mul­te. Li­ci­ta­ția pen­tru ex­ploa­ta­re și-ar schim­ba lo­gi­ca: fir­me­le de ex­ploa­ta­re se vor pre­zen­ta să câști­ge un con­tract de pres­ta­re ser­vi­cii, nu unul de cum­pă­ra­re de lemn. Câști­gă­to­rul nu va mai fi cel care ofe­ră cel mai mult, ci cel care se an­ga­jea­ză să facă lu­cră­ri­le cel mai ieftin. Asta în­seam­nă că va fi di­rect in­te­re­sat să pună în cos­tu­ri­le ex­ploa­tă­rii toa­te chel­tu­ie­li­le le­ga­te de pro­tec­ția me­diu­lui. Cel care nu le pune ris­că să plă­teas­că amenzi care îi vor di­mi­nua pro­fi­tul. Care pro­fit va fi un pro­cent re­la­tiv mo­dest pus pes­te cos­tu­ri­le to­ta­le – poa­te 10–15%. În ori­ce caz mult mai pu­țin de­cât cel re­zul­tat din vân­za­rea de lemn. Mulți din­tre cei care acum au fir­me de ex­ploa­ta­re vor fi poa­te ten­tați să spu­nă: ok, ex­ploa­tați voi lem­nul, noi vom veni să‑l cum­pă­răm de la mar­gi­nea dru­mu­lui.

Apoi se cre­ea­ză o si­tu­a­ție ciu­da­tă: cos­tul de ex­ploa­ta­re pe me­trul cub al pro­du­se­lor se­cun­da­re și de igie­nă ar pu­tea fi mult mai mare de­cât pen­tru pro­du­se­le prin­ci­pa­le și ac­ci­den­ta­le3, deși va­loa­rea eco­no­mi­că a pri­me­lor este mult mai mică de­cât a ul­ti­me­lor. Oco­lul sil­vic va tre­bui să ac­cep­te o anu­mi­tă pier­de­re pen­tru a pu­tea efec­tua lu­cră­ri­le sil­vi­ce ne­ce­sa­re, pe care o va re­cu­pe­ra – te­o­re­tic – pes­te câ­te­va zeci de ani când ar­bo­re­tul res­pec­tiv va ajun­ge la vâr­sta de ex­ploa­ta­re. Vor exis­ta cu si­gu­ran­ță ocoa­le sil­vi­ce unde pro­por­ția de pro­du­se se­cun­da­re e mai mare de­cât cea de prin­ci­pa­le, deci oco­lul sil­vic ar pu­tea avea pro­ble­me se­ri­oa­se de fi­nan­ța­re. În pă­du­ri­le de stat si­tu­a­ția se poa­te com­pen­sa prin re­dis­tri­bu­iri na­țio­na­le, dar în ocoa­le­le sil­vi­ce pri­va­te ce se va în­tâm­pla? Vor fi de acord pro­pri­e­ta­rii să fi­nan­țe­ze din bu­zu­na­rul pro­priu o in­ves­ti­ție fo­lo­si­toa­re abia pen­tru ge­ne­ra­ția ne­po­ți­lor lor?

Con­cu­ren­ța la mar­gi­nea dru­mu­lui va creș­te. Până acum ca să de­vii pri­mul pro­pri­e­tar al lem­nu­lui tre­bu­ia să ai com­pe­ten­țe­le și echi­pa­men­te­le ne­ce­sa­re pen­tru a‑l ex­ploa­ta, ceea ce nu e la în­demâ­na ori­cui. E ne­vo­ie de oa­meni ca­li­fi­cați, uti­la­je în­tre­ți­nu­te, com­bus­ti­bili. În noua si­tu­a­ție ori­ci­ne poa­te veni să cum­pe­re lemn de la mar­gi­nea pă­du­rii – tot ce are ne­vo­ie este un mij­loc de trans­port adec­vat, dar asta nu‑i o mare pro­ble­mă. Vor apă­rea deci sam­sa­rii de lemn, cei care in­ter­me­di­a­ză ex­por­tu­ri­le, achi­zi­to­rii fa­bri­ci­lor de che­res­tea și mo­bi­lă. Și – foar­te im­por­tant – vor pu­tea să alea­gă ce sor­ti­men­te cum­pă­ră. Ram­pe­le se vor goli mai în­tâi de lem­nul de lu­cru, din care se poa­te face che­res­tea, apoi de ce­le­lal­te sor­ti­men­te mai va­lo­roa­se – cine va dori însă cră­ci­le și trun­chiu­ri­le pli­ne de no­duri? Poa­te doar de­po­zi­te­le de lemn de foc din ora­șe, dar în mul­te lo­curi din țară ga­ze­le au în­lo­cu­it lem­nul ca me­to­dă de în­că­l­zi­re pe timp de iar­nă, iar lem­nul care nu poa­te fi lu­crat nu prea e la mare că­u­ta­re.

Cu si­gu­ran­ță se va pro­du­ce și o con­so­li­da­re a in­dus­tri­ei de pre­lu­cra­re pri­ma­ră a lem­nu­lui4, ceea ce ar avea efec­te des­tul de im­por­tan­te în sec­to­rul fo­res­ti­er. Mulți din­tre cei care fac ex­ploa­ta­re au in­ves­tit în mici fă­bri­cuțe cu in­sta­la­ții de de­bi­ta­re, dar mă în­do­iesc că vor face față con­cu­ren­ței ma­ri­lor ju­că­tori. Asta ar pu­tea duce la pier­de­rea unor lo­curi de mun­că – nu-mi dau sea­ma câte, pen­tru ca n‑am in­for­ma­ți­i­le ne­ce­sa­re. În mod clar “gre­ii” in­dus­tri­ei ro­mâ­nești de pre­lu­cra­re a lem­nu­lui – de pil­dă Schwei­gho­fer – ar fi avan­ta­jați de dis­pa­ri­ția in­ter­me­di­a­ru­lui din­tre el și pro­pri­e­ta­rul pă­du­rii. A ana­li­zat ci­ne­va im­pac­tul so­ci­al și eco­no­mic? Și dacă da, care sunt con­clu­zi­i­le?

Te­o­re­tic, fur­tul de lemn va de­ve­ni mai ușor de prac­ti­cat. Azi, dacă vrei să furi lemn fără să te în­țe­legi cu pă­du­ra­rul, îți tre­bu­ie niș­te do­tări și în­demâ­nări spe­ci­a­le. Dacă nu vrei să te chi­nui cu to­po­rul, ai ne­vo­ie de un fi­e­răs­trău me­ca­nic. Îți tre­bu­ie un cal ca să tragi lem­nul mai gros la drum. Apoi îl în­carci în că­ru­ță sau în re­morca trac­to­ru­lui și pleci la vale cu el. Toa­te as­tea du­rea­ză mult mai mult de­cât să te stre­cori noap­tea la ram­pa cu ma­te­ri­al lem­nos, să urci lem­nul în trac­tor și s‑o în­tinzi ra­pid. Cine va păzi ram­pe­le cu lemn? De­si­gur nu pă­du­ra­rul, pen­tru că nu poa­te fi în ace­lași timp în trei-pa­tru lo­curi, în fi­e­ca­re noap­te.

În plus a exis­tat în­tot­dea­u­na o le­gi­ti­mă obiec­ție față de ide­ea de a pune în ace­eași mână cio­ca­nul de mar­cat și to­po­rul. Per­so­na­lul sil­vic s‑a do­ve­dit des­tul de slab de ca­rac­ter atunci când i s‑a ofe­rit oca­zia de a jec­măni nițel pă­du­rea în fo­los pro­priu. Fie că ex­ploa­ta­rea o vor face pres­ta­tori de ser­vi­cii, fie că ocoa­le­le sil­vi­ce se vor dota cu echi­pa­men­te­le ne­ce­sa­re, ten­ta­ția de a face pu­ți­nă ave­re pe sea­ma pă­du­rii va exis­ta fără în­do­ia­lă. Cum poa­te fi com­bă­tu­tă efi­cient? Sa­la­rii mai mari? Mă în­do­iesc. Pe­dep­se mai as­pre? Poa­te, dar nu cred că ăsta e răs­pun­sul.

Una pes­te alta schim­ba­rea mo­du­lui de vân­za­re a lem­nu­lui s‑ar pu­tea să nu fie o idee proas­tă, dar im­ple­men­ta­rea ei ne­ce­si­tă mult mai mul­tă pre­gă­ti­re și aten­ție de­cât sim­pla schim­ba­re a unui text dintr‑o lege. Din pă­ca­te su­per­fi­ci­a­li­ta­tea și lip­sa de pla­ni­fi­ca­re ti­pic ro­mâ­nești vor face foar­te pro­ba­bil ca lu­cru­ri­le să se în­tâm­ple ha­o­tic, cu con­se­cin­țe­le ne­ga­ti­ve de ri­goa­re. Și asta nu face de­cât să-mi în­tă­reas­că con­vin­ge­rea că în­tre pă­du­re și lemn stăm noi, ro­mâ­nii, cu toa­te pă­ca­te­le și slă­bi­ciu­ni­le noas­tre, veș­nic sfâși­ați în­tre iu­bi­rea fră­țeas­că față de co­dru și gân­dul mâr­șav de a‑l uci­de pe Abel.

  1. Vân­za­rea pe pi­cior în­seam­nă că ar­bo­rii sunt vân­duți fără să fie do­bo­râți, pe baza unor mă­su­ră­tori fă­cu­te în pă­du­re, apro­xi­mân­du-se vo­lu­mul lor prin me­to­de bi­o­me­tri­ce cu o pre­ci­zie apro­xi­ma­ti­vă. De aici se naș­te te­o­ria că es­ti­ma­rea vo­lu­mu­lui unui ar­bo­re este mult mai pre­ci­să după ce a fost do­bo­rât, adus la mar­gi­nea unui drum fo­res­ti­er, fa­so­nat în sor­ti­men­te și ul­te­ri­or eva­lu­at ca vo­lum. []
  2. În pre­zent ocoa­le­le sil­vi­ce scot pe­ri­o­dic la li­ci­ta­ție masa lem­noa­să, iar fir­me­le care sunt au­to­ri­za­te să exe­cu­te lu­crări de ex­ploa­ta­re se pre­zin­tă pen­tru a li­ci­ta. Obiec­tul li­ci­ta­ți­ei este vo­lu­mul de lemn, iar câști­gă­to­rul este cel care ofe­ră cel mai mare preț. Prin­ci­pi­ul este că cel care ex­ploa­tea­ză de­vi­ne pro­pri­e­ta­rul lem­nu­lui și îl poa­te re­vin­de la pre­țul pie­ței la ex­port sau că­tre in­dus­tria lem­nu­lui, ob­ținând ast­fel pro­fit. []
  3. Pro­du­se­le lem­noa­se se îm­part în prin­ci­pa­le (ex­tra­ge­rea de ar­bori la vâr­sta ex­ploa­ta­bi­li­tă­ții), se­cun­da­re (ră­ri­rea pă­du­rii ti­ne­re pen­tru a fa­vo­ri­za creș­te­rea ma­sei lem­noa­se), ac­ci­den­ta­le (do­bo­râ­turi de vânt, ata­curi ma­si­ve de in­sec­te etc pe o arie com­pac­tă) și de igie­nă (ar­bori us­cați, bol­navi etc răs­pân­diți pe o arie mare) []
  4. Trans­for­ma­rea lem­nu­lui rot­und în che­res­tea. []

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: