Cu sau fără autorizație de mediu


Aflu că de cu­rând mi­nis­te­rul me­diu­lui a de­cis să scoa­tă ex­ploa­tă­ri­le fo­res­ti­e­re de sub in­ci­den­ța au­to­ri­ză­rii de me­diu. Până acum, ca să în­cea­pă o ex­ploa­ta­re fo­res­ti­e­ră, era obli­ga­to­riu ne­vo­ie de o au­to­ri­za­ție de la agen­ția de me­diu din ju­de­țul res­pec­tiv. Era im­por­tan­tă aceas­ta au­to­ri­za­ție sau era doar o hâr­tie în plus? Hai­deți să in­ves­ti­găm pu­țin problema.

În pri­mul rând să lă­mu­rim cum stă­teau lu­cru­ri­le până acum. Au­to­ri­za­ția de me­diu era foar­te greu de ob­ți­nut. Nu din ca­u­za in­transi­gen­ței ce­lor de la agen­ți­i­le de me­diu, ci mai de­gra­bă din ca­u­za in­dis­po­ni­bi­li­tă­ții lor. Par­che­te­le de ex­ploa­ta­re nu se gă­sesc pe bu­le­var­dul prin­ci­pal al re­șe­din­ței de ju­deț unde e se­di­ul agen­ți­ei de me­diu, ci pe co­cla­uri în­de­păr­ta­te unde nu ajungi de­cât cu ma­șini de te­ren sau cu pi­cio­rul. Asta în­seam­nă timp, cos­turi și con­di­ție fi­zi­că. Așa că ma­jo­ri­ta­tea ex­ploa­tă­ri­lor în­ce­peau fără hâr­tia asta și ni­meni nu fă­cea scan­dal pen­tru că toți se aco­mo­da­se­ră cu si­tu­a­ția. De cele mai mul­te ori cei de la agen­ția de me­diu se ui­tau într-un târ­ziu la niș­te hărți și niș­te do­cu­men­te și acor­dau au­to­ri­za­ția din bi­rou, re­nun­țând să mai bată dru­mul până în pă­du­re, pen­tru că ori­cum ex­ploa­ta­rea deja în­ce­pu­se. Cu si­gu­ran­ță unii erau mai con­ști­in­cioși și mai in­transi­genți. Însă în re­a­li­ta­te, în foar­te scurt timp, au­to­ri­za­ția de me­diu se trans­for­ma­se din­tr-un in­stru­ment de con­trol care se do­rea efi­cient și efi­ca­ce într‑o o sim­plă bi­ro­cra­ție.

Nu ar fi fost pri­ma pre­ve­de­re le­ga­lă prost gân­di­tă și apli­ca­tă în Ro­mâ­nia, să re­cu­noaș­tem. Nu­mai că lu­cru­ri­le s‑au schim­bat în mo­men­tul în care s‑a pe­tre­cut un fapt ne­mai­vă­zut: un șef de ocol a fost ares­tat pen­tru că a emis au­to­ri­za­ție de ex­ploa­ta­re fără au­to­ri­za­ție de me­diu. Nu pen­tru că ex­ploa­ta­rea ar fi în­căl­cat re­gu­li­le de me­diu. Pen­tru că n‑a res­pec­tat pro­ce­du­ra. Evi­dent că pro­tes­te­le sale cum că toa­tă lu­mea face la fel n‑au avut nici un suc­ces. Sil­vi­cul­to­rii din toa­tă țara s‑au re­vol­tat: ce cri­mă a co­mis omul ăla ca să fie ares­tat pen­tru o hâr­tie pe care, dacă aș­tepți să o pri­mești ofi­ci­al, tre­ce ter­me­nul de ex­ploa­ta­re al par­che­tu­lui și ești sanc­țio­nat că nu ți-ai în­de­pli­nit atri­bu­ți­i­le de ser­vi­ciu? Pre­ce­den­tul era însă cre­at și toți au în­ce­put să se tea­mă că ar pu­tea ajun­ge în ace­eași si­tu­a­ție din ca­u­za aces­tei bi­ro­cra­ții. Dar este oare au­to­ri­za­ția de me­diu o bi­ro­cra­ție inu­ti­lă? Sau are un rost?

Ade­vă­rul e că re­gu­li­le de ex­ploa­ta­re co­rec­tă, așa cum sunt de­fi­ni­te în nor­me­le și nor­ma­ti­ve­le sil­vi­ce, nu sunt de­loc stră­i­ne de ide­ea pro­te­jă­rii me­diu­lui. În fapt cam 95% din ceea ce ar tre­bui să ve­ri­fi­ce cei de la agen­ția de me­diu se re­gă­seș­te deja în ceea ce tre­bu­ie să ve­ri­fi­ce per­so­na­lul sil­vic, adi­că pro­te­ja­rea eco­sis­te­mu­lui din mul­ti­ple punc­te de ve­de­re: să nu fie ră­niți ar­bo­rii care rămân în pi­cioa­re, să nu se des­chi­dă dru­muri de trac­tor care să cre­e­ze to­renți sau să des­ta­bi­li­ze­ze so­lul, să nu se in­tre cu trac­toa­re­le atunci când so­lul e moa­le șamd. Din acest mo­tiv, de pil­dă, ma­jo­ri­ta­tea ex­ploa­tă­ri­lor se fac iar­na, când so­lul e în­ghe­țat și nu este afec­tat atât de mult, iar ză­pa­da asi­gu­ră și ea o pro­tec­ție su­pli­men­ta­ră. Toa­te aces­te prin­ci­pii tre­bu­ie să fie re­flec­ta­te în pro­iec­tul de ex­ploa­ta­re al par­che­tu­lui și îm­pre­u­nă cu re­gu­li­le de ex­ploa­ta­re tre­bu­ie res­pec­ta­te cu stric­te­țe de cei care fac ex­ploa­ta­rea. De ce mai e ne­vo­ie de ci­ne­va care să su­pra-ve­ri­fi­ce aces­te aspecte?

Fac aici o pa­ran­te­ză. Unul din­tre lu­cru­ri­le cele mai com­pli­ca­te de re­a­li­zat în edu­ca­ția unui om este să‑l în­veți să-și asu­me res­pon­sa­bi­li­tăți. Co­pi­ii care sunt dă­dă­ciți de pă­rinți su­per-gri­ju­lii, care de­cid la fi­e­ca­re pas ce e bine și ce nu pen­tru pui­șo­rul lor, ajung adulți cu mari pro­ble­me de asu­ma­re a res­pon­sa­bi­li­tă­ții. N‑o spun eu, o spun psi­ho­lo­gii: co­pi­lul de­vi­ne tot mai obiș­nu­it ca alt­ci­ne­va să ia de­ci­zia pen­tru el și tot mai con­for­ta­bil să nu-și asu­me res­pon­sa­bi­li­ta­tea con­se­cin­țe­lor. Dacă lu­cru­ri­le merg prost, el a fă­cut ce-au zis pă­rin­ții, deci nu e nici vina, nici pro­ble­ma lui. La nivel de adulți lu­cru­ri­le sunt si­mi­la­re. De pil­dă în com­pa­nii oa­me­nii care au un ma­na­ger exa­ge­rat de au­to­ri­tar de­vin trep­tat tot mai lip­siți de res­pon­sa­bi­li­ta­te pro­prie, mul­țu­min­du-se să exe­cu­te ceea ce li se cere și să ri­di­ce din umeri când re­zul­ta­te­le sunt proas­te: nu e nici vina, nici pro­ble­ma lor.

La fel se în­tâm­plă și cu aces­te su­pra-ve­ri­fi­cări: ajung să pro­du­că un efect in­vers. În loc să facă lu­cru­ri­le mai bune, duc in­e­vi­ta­bil la bi­ro­cra­ții ine­fi­cien­te, timp pier­dut, bani ri­si­piți. Dar, mai rău de­cât toa­te, duc la schim­ba­rea în rău a ati­tu­di­nii oa­me­ni­lor. Nu de au­to­ri­za­ție de me­diu e ne­vo­ie, ci de re-res­pon­sa­bi­li­za­rea per­so­na­lu­lui sil­vic față de as­pec­te­le de me­diu. Pen­tru că per­so­na­lul sil­vic are, cel pu­țin în te­o­rie, toa­te cu­noș­tin­țe­le ne­ce­sa­re ca să știe cum tre­bu­ie să asi­gu­re pro­tec­ția me­diu­lui. Sil­vi­cul­tu­ra nu este o ști­in­ță a tă­ie­rii de ar­bori, ci a creă­rii de eco­sis­te­me sta­bi­le, du­ra­bi­le și pro­duc­ti­ve. Este o ști­in­ță cu și des­pre me­diu. Așa că e trea­ba pă­du­ra­ru­lui și a in­gi­ne­ru­lui sil­vic să se asi­gu­re că ex­ploa­ta­rea a fost fă­cu­tă în pa­ra­me­trii pro­tec­ți­ei me­diu­lui. Iar dacă nu se în­tâm­plă așa, atunci e și vina, și pro­ble­ma lor.

2 comentarii

eco 9 august 2017 Răspunde

Intr-ade­văr ni­mic de comentat.
Sunt per­fect de acord. In ha­ra­ba­u­ra asta ge­ne­ra­lă ci­ne­va vede lu­cru­ri­le așa cum sunt in re­a­li­ta­te. Nu­mai aș adă­u­ga aici că Au­to­ri­za­ția de Me­diu nu a fost ne­ce­sa­ră nici­o­da­tă pen­tru ac­ti­vi­tă­ți­le de ex­ploa­ta­re fo­res­ti­e­ră. NEVER and EVER!
Oare de ce??? Dacă su­biec­tul a fost deja deschis,haideți to­tuși să in­ves­ti­găm până la capăt…
In prin­ci­piu pen­tru că Or­di­nul care in­sti­tu­ia obli­ga­ti­vi­ta­tea ob­ți­ne­rii au­to­ri­za­ți­ei de me­diu, in­cal­că pre­ve­deri le­ga­le de or­din su­pe­ri­or, res­pec­tiv art. 20 alin (10) din Co­dul Silvic.Care ne spu­ne așa:
”(10) Ex­ploa­ta­rea ma­sei lem­noa­se în baza unui ame­na­ja­ment sil­vic se face pe baza au­to­ri­za­ţi­i­lor de ex­ploa­ta­re, eli­be­ra­te de şe­ful oco­lu­lui sil­vic, care cu­prind obli­ga­ţii re­fe­ri­toa­re la con­di­ţi­i­le din punc­tul de ve­de­re al pro­te­cţi­ei me­diu­lui pen­tru desfă­şu­ra­rea ac­ti­vi­tă­ţii şi mă­su­ri­le pen­tru mo­ni­to­ri­za­rea aces­te­ia.” Așa­dar as­tea sunt con­di­ți­i­le. Doar astea.
Și ce cu­ri­os… Au­to­ri­za­ți­i­le de ex­poa­ta­re cu­prind și nor­me­le de pro­tec­ție a mediului…
Și ce ne mai spu­ne co­dul sil­vic la art. 132 lit j)?
Că ori­ce pre­ve­de­re con­tra­ră co­du­lui sil­vic este abro­ga­tă. In­clu­siv cea re­fe­ri­toa­re la autorizare…
Iar dacă bu­nul simț nu ne spu­ne ni­mic din nou LEGEA spu­ne că Or­di­nul de Mi­nis­tru (la mo­dul ge­ne­ral vor­bind) se dă nu­mai în sco­pul și exe­cu­ta­rea le­gi­lor. Ni­mic mai mult, ni­mic mai puțin.
Ca și regulă,un or­din de mi­nis­tru fi­ind o nor­mă cu ca­rac­ter in­fe­ri­or nu poa­te mo­di­fi­ca o altă nor­mă cu ca­rac­ter su­pe­ri­or (adi­că HG, Or­do­nan­ță, OUG sau lege!!!)
Prin in­suși lo­gi­ca lucrurilor,eu un non-sens ca un Or­din să mo­di­fi­ce o lege.
Alt­fel ne-am pu­tea po­meni că azi mâi­ne că Min­s­trul Jus­ti­ți­ei sau al in­ter­ne­lor dă un or­din prin care abro­gă nu știu ce lege sau di­ta­mai Constituția…
Or­di­nul ce in­sti­tu­ia obli­ga­ti­vi­ta­tea ob­ti­ne­rii au­to­ri­za­ti­ei de me­diu, nu doar a mo­di­fi­cat pre­ve­deri le­ga­le deja existente,de nivel su­pe­ri­or, fapt ce din punct de ve­de­re ju­ri­dic e de ne­con­ce­put, dar a con­dus la fa­li­men­ta­rea a nu­me­roa­se fir­me mici din sec­to­rul fo­res­ti­er. E și ăsta poa­te un scop.(sau a se ve­dea ”pri­e­te­nia” din­tre ”Dru­j­ba lui Dum­ne­zeu ali­as Ve­res­toy At­ti­la și La­s­z­lo Bor­be­ly (cel ce a sem­nat fai­mo­sul Or­din.… nu știu ni­mic, doar zic
Să sil­vi­cul­tu­rim bine!

QED

Tibi 23 februarie 2019 Răspunde

Ar fi in­te­re­sant pen­tru Rom­sil­va sa faca o sta­tis­ti­ca pri­vind au­to­ri­za­ti­i­le de me­diu: cat la suta din con­di­ti­i­le puse de APM se re­ga­sesc in legi si nor­me sil­vi­ce. Din ce am va­zut eu prin ac­ti­vi­ta­ti­le mela cred ca pro­cen­tul este de 99.9%. Si nu exa­ge­rez cred cu nimic.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: