Pădurea și amenzile silvice

Este sau nu binevenită înăsprirea pedepselor? Există o marjă pentru eroarea involuntară?

Unul din­tre subiec­te­le intens dez­bă­tu­te pe inter­net în zile­le din urmă este cel al amen­zi­lor sil­vi­ce, iar moti­vul aces­tui subit inte­res este fap­tul că toc­mai au fost modi­fi­ca­te printr‑o lege dată de par­la­ment. Și, cum șade bine ori­că­rei dez­ba­teri publi­ce, opi­ni­i­le sunt împăr­ți­te. Unii spun că modi­fi­că­ri­le sunt bune și că ele corec­tea­ză niș­te exce­se – asta e păre­rea sil­vi­cul­to­ri­lor. Alții, mai radi­cali și mai exi­genți, spun că îmblân­zi­rea pedep­se­lor e semn de încu­ra­ja­re a corup­ți­ei în păduri. Cine are drep­ta­te?

În 2016 guver­nul Cio­loș emi­tea o ordo­nan­ță de urgen­ță care modi­fi­ca legea con­tra­ven­ți­i­lor sil­vi­ce (legea 171 din 2010), înăs­prind puter­nic măsu­ri­le împo­tri­va celor ce nu res­pec­tau regu­li­le. Nou­ta­tea abso­lu­tă con­sta în intro­du­ce­rea unor pedep­se foar­te dure pen­tru gre­șe­li­le per­so­na­lu­lui sil­vic, cre­ând ima­gi­nea unei legi anti-corup­ție. Și, într-un fel, chiar așa și era, mai ales că era cum­va gră­bi­tă de pre­siu­nea pusă de o par­te a opi­ni­ei publi­ce, îngri­jo­ra­tă de feno­me­nul tăie­ri­lor ile­ga­le. Pen­tru pri­ma oară se intro­du­ceau sanc­țiuni expli­ci­te și foar­te dure pen­tru încăl­că­ri­le nor­me­lor teh­ni­ce și ale codu­lui sil­vic de către chiar per­so­na­lul sil­vic. Vă puteți ima­gi­na că ase­me­nea pre­ve­deri au stâr­nit emo­ții puter­ni­ce în rân­dul sil­vi­cul­to­ri­lor care au pro­tes­tat împo­tri­va schim­bă­rii. Chiar și guver­nul Cio­loș, pe ulti­ma par­te a man­da­tu­lui său, a rea­li­zat exce­si­vi­ta­tea unor aspec­te ale ordo­nan­ței de urgen­ță și a ini­țiat niș­te dis­cu­ții pen­tru a corec­ta exa­ge­ră­ri­le. N‑au mai apu­cat însă să le corec­te­ze pen­tru că au venit ale­ge­ri­le.

Dis­cu­ți­i­le au con­ti­nu­at și într-un final par­la­men­tul a adop­tat o lege nouă (legea 134 din 2017) care modi­fi­că din nou con­tra­ven­ți­i­le sil­vi­ce și “îmblân­zeș­te” o serie de pedep­se adre­sa­te per­so­na­lu­lui sil­vic. Mulți s‑au scan­da­li­zat: aha! deci vreți să per­mi­teți fur­tul! Dar, din feri­ci­re, nu e chiar așa. Pro­ce­sul de schim­ba­re al pre­ve­de­ri­lor lega­le pri­vind con­tra­ven­ți­i­le sil­vi­ce a fost de fapt unul des­tul de înde­lun­gat și pre­vi­zi­bil. Reac­ția eco­lo­giș­ti­lor radi­cali e exa­ge­ra­tă și am să încerc să explic de ce.

Mai întâi pen­tru că noua lege nu desfi­in­țea­ză sanc­țiu­ni­le pen­tru per­so­na­lul sil­vic, ci sta­bi­leș­te niș­te tole­ran­țe – pe care le putem con­si­de­ra rezo­na­bi­le – în apli­ca­rea pedep­se­lor seve­re. Cu alte cuvin­te, dă sil­vi­cul­to­ru­lui posi­bi­li­ta­tea de a face o eroa­re ino­cen­tă fără a fi sanc­țio­nat dras­tic și abia când pro­por­ți­i­le ero­rii devin peri­cu­loa­se și sem­ni­fi­ca­ti­ve apli­că pedeap­sa dras­ti­că. Nu cred că ordo­nan­ța guver­nu­lui Cio­loș a fost nea­pă­rat greși­tă – sen­sul ei ai fost corect, dar rigoa­rea pe care o soli­ci­ta era exa­ge­ra­tă. În pădu­re nu e far­ma­cie, nimeni nu lucrea­ză cu pre­ci­zii de mili­me­tru, iar mici­le erori sunt posi­bi­le ori­când. O spun din per­spec­ti­va unui prac­ti­cian care a făcut lucrări pe teren. Ești tri­mis să inven­ta­ri­ezi 500 de metri cubi într‑o pădu­re și nu e foar­te greu să mar­chezi 550 fără să știi că ai greșit – vei afla mai târ­ziu, când faci cal­cu­le la birou, dar deja ai depă­șit cu 10% volu­mul pre­scris de ame­na­ja­ment.

Noua lege nuan­țea­ză lucru­ri­le în cazul unor ast­fel de erori, per­mițând niș­te pra­guri de tole­ran­ță pen­tru care pedeap­sa e mai blân­dă sau e doar aver­tis­ment. Dar, din feri­ci­re, păs­trea­ză pe mai depar­te ide­ea sanc­țio­nă­rii ero­ri­lor gra­ve care izvo­răsc mai degra­bă din rea­ua inten­ție a făp­tu­i­to­ru­lui. Nu se pier­de nimic, ci doar se lasă un spa­țiu de eroa­re mini­ma­lă care dă sil­vi­cul­to­ru­lui one­st rela­xa­rea că o mică gre­șe­a­lă nu înseam­nă sfâr­și­tul cari­e­rei sale pro­fe­sio­na­le. Și că nu e la mâna unui con­trol ten­den­ți­os care vrea să‑i apli­ce amenzi din cine știe ce alte moti­ve.

Am să vă dau un exem­plu: mar­ca­rea arbo­ri­lor pen­tru tăie­re. Ordo­nan­ța din 2016 pedep­sea cu amen­dă de la 4.000 la 8.000 de lei “apli­ca­rea indes­ci­fra­bi­lă, ili­zi­bi­lă sau neco­res­pun­ză­toa­re a dis­po­zi­ti­ve­lor spe­ci­a­le de mar­cat”. Pen­tru cine­va care are un sala­riu de 3–4.000 de lei, suma nu e negli­ja­bi­lă. Care e pro­ble­ma? Păi să vă explic: când se face mar­ca­rea arbo­ri­lor pen­tru exploa­ta­re, ingi­ne­rul pri­meș­te cio­ca­nul de mar­cat pe sem­nă­tu­ră și răs­pun­de per­so­nal pen­tru felul în care e uti­li­zat.

Dar mar­ca­rea se face cu o echi­pă întrea­gă: ingi­ner, pădu­rar, mun­ci­tori fores­ti­eri. Ingi­ne­rul indi­că echi­pei ce arbori tre­bu­ie extrași, ana­li­zând situ­a­ția din teren și tra­ta­men­tul pe care îl apli­că. În plus ține evi­den­ța arbo­ri­lor mar­cați și‑i notea­ză pe un car­net spe­cial sau într‑o apli­ca­ție pe tele­fo­nul mobil. Pădu­ra­rul de obi­cei are clu­pa și măsoa­ră dia­me­tre­le arbo­ri­lor indi­cați de ingi­ner – une­ori mai face și suges­tii de arbori care tre­bu­ie extrași, dar deci­zia e a ingi­ne­ru­lui. Un mun­ci­tor face un cio­plaj la înăl­ți­mea piep­tu­lui pe arbo­re și scrie cu un cre­ion spe­cial numă­rul de ordi­ne con­form car­ne­tu­lui de inven­ta­ri­e­re ținut de ingi­ner – fie­ca­re arbo­re tre­bu­ie să aibă un număr care cores­pun­de cu înre­gis­tra­rea din car­ne­tul de inven­ta­ri­e­re. Și un alt mun­ci­tor face un cio­plaj la baza trun­chiu­lui și apli­că cio­ca­nul de mar­cat după ce îl înmoa­ie în niș­te vop­sea.

Acu­ma ima­gi­nați-vă că sun­teți ingi­ner sil­vic, mer­geți la mar­ca­re, vă con­cen­trați să pri­viți pădu­rea și să apli­cați nor­me­le teh­ni­ce, iar un mun­ci­tor bate cu cio­ca­nul arbo­rii pe care îi sta­bi­liți voi. Dacă mun­ci­to­rul bate strâmb cu cio­ca­nul și mar­ca nu e des­ci­fra­bi­lă sau lizi­bi­lă, plătiți între 4 și 8 mii de lei amen­dă. Ris­cul e mare, mun­ci­to­rul poa­te fi negli­jent. Nu vă rămâ­ne decât să mer­geți în urma mun­ci­to­ru­lui și să veri­fi­cați ca fie­ca­re lovi­tu­ră de cio­can să fie per­fec­tă. Însă n‑o să mai fiți la fel de atent la lucra­rea teh­ni­că pe care tre­bu­ie s‑o faceți și n‑o să ter­mi­nați lucra­rea prea curând. Deci, cum pro­ce­dați? Nu ați fi revol­tat de ase­me­nea stric­te­țe exa­ge­ra­tă? Pro­ba­bil că da.

Și dacă nu mă cre­deți, gân­diți-vă la codul ruti­er. Dacă mâi­ne am înăs­pri pedep­se­le și am decla­ra că unui șofer care nu a acor­dat pri­o­ri­ta­te unui pie­ton pe tre­ce­re i se ia defi­ni­tiv și ire­vo­ca­bil car­ne­tul, cum vi s‑ar părea? Exa­ge­rat, nu‑i așa? Pen­tru că toți am făcut invo­lun­tar gre­șe­a­la asta, măcar o dată în via­ța noas­tră de șoferi. Tre­bu­ie să exis­te o mar­jă de eroa­re ino­cen­tă în ori­ce dome­niu. Alt­min­teri nu mai e lege, e inchi­zi­ție.

Noua lege a con­tra­ven­ți­i­lor sil­vi­ce nu e o lege rea, spi­ri­tul modi­fi­că­ri­lor făcu­te pen­tru a com­ba­te rele­le inten­ții a fost păs­trat. E doar un pic mai per­mi­si­vă, în limi­te­le unor tole­ran­țe pe care eu le con­si­der rezo­na­bi­le. Or fi și mici scă­pări prin ea, nu zic nu. Dar, ca ori­ce lege din Româ­nia, pro­ble­ma nu e nea­pă­rat felul în care e ela­bo­ra­tă. Pro­ble­ma e că tre­bu­ie apli­ca­tă. Iar la capi­to­lul ăsta tre­bu­ie să admi­tem că româ­nii au fost și sunt maeș­trii oco­li­rii regu­li­lor. Așa că, în loc să ne văi­că­rim că s‑au rela­xat pedep­se­le, hai să ne con­cen­trăm să le apli­căm pe alea pe care le avem. Vă garan­tez că rezul­ta­te­le vor fi pes­te aștep­tări.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: