Să oprim exploatarea pădurilor (II)

Este bine să oprim complet exploatarea pădurilor? Ar contribui asta la protecția mediului? E sau nu nevoie de exploatare pentru pădure sau pentru economie?

În epi­so­dul tre­cut am ară­tat că opri­rea tota­lă a exploa­tă­rii pădu­ri­lor nu va avea nici un efect bene­fic vizi­bil din punct de vede­re al cali­tă­ții aeru­lui pe care îl res­pi­răm. Pla­ne­ta e prea mare ca să con­te­ze doar ce facem noi, în Româ­nia – tre­bu­ie să acțio­năm pe un plan mai larg. Poa­te acum unii vor înțe­le­ge mai bine de ce pla­nul Gre­en Deal al UE are un impact mult mai impor­tant decât agi­ta­ți­i­le noas­tre loca­le de tip “hai­deți să mai sal­văm ceva, că ne-am plic­ti­sit în casă”. Azi am să abor­dez pro­ble­ma exploa­tă­rii pădu­ri­lor dintr‑o per­spec­ti­vă eco­no­mi­că.

Dacă eli­mini fir­me­le inter­națio­na­le mari din ana­li­za indus­tri­ei fores­ti­e­re și de pre­lu­cra­re a lem­nu­lui, con­stați că jucă­to­rii locali sunt des­tul de mulți și de fra­gili finan­ci­ar. Nici una din­tre afa­ce­ri­le loca­le nu poa­te ține piept con­cu­ren­ței mari­lor com­pa­nii inter­națio­na­le. De ce? Pro­ba­bil că sunt mai mul­te moti­ve, dar eu sus­pec­tez că unul des­tul de impor­tant este fap­tul că aces­te fir­me loca­le au fost înfi­in­ța­te de oameni cu cunoș­tin­țe limi­ta­te de busi­ne­ss și cu inte­re­se loca­le, pre­o­cu­pați mai degra­bă de a‑și con­so­li­da afa­ce­rea pe pie­țe mici, din zona lor de rela­ții și influ­en­ță, de câști­gu­ri­le supli­men­ta­re făcu­te “la negru” prin vân­za­rea de mate­ri­al lem­nos pen­tru nevo­i­le popu­la­ți­ei din zona lor. Puțini au fost inte­re­sați să se extin­dă la nivel regio­nal sau națio­nal, inves­ti­ți­i­le seri­oa­se au lip­sit. Trep­tat în exploa­ta­rea pădu­ri­lor prac­ti­ci­le de “mică ciu­pe­a­lă” s‑au rafi­nat, au atras și coin­te­re­sat o par­te din per­so­na­lul sil­vic, au pro­fi­tat de degrin­go­la­da legi­sla­ti­vă a retro­ce­dă­rii pădu­ri­lor (cre­a­tă pro­ba­bil inten­țio­nat de cla­sa poli­ti­că) și au con­stru­it trep­tat un sis­tem de gene­ra­re a unui pro­fit negru pe care au învă­țat să‑l “albeas­că” pe hâr­tie. Dar totul a rămas la nivel local, cel mult jude­țean. 

În acest con­text eco­no­mic, ce se întâm­plă dacă oprim com­plet exploa­ta­rea pădu­ri­lor? Păi să ne gân­dim. Marii jucă­tori sigur nu vor dis­pă­rea. Își vor face niș­te soco­teli dacă meri­tă să men­ți­nă capa­ci­tă­ți­le de pro­duc­ție din Româ­nia, impor­tând lemn din alte zone. Sin­gu­rul lucru care i‑ar mai putea ten­ta aici ar fi for­ța de mun­că, pen­tru că în occi­dent nu prea mai găsești oameni care vor să lucre­ze în ast­fel de mese­rii. Dar dacă lem­nul vine din Ucrai­na sau Rusia, poa­te e o idee mai bună să mute fabri­ci­le aco­lo. Adio taxe plăti­te la stat, adio locuri de mun­că.

Com­pa­ni­i­le loca­le vor fi șter­se de pe fața pămân­tu­lui. Greu de cre­zut că vre­u­na are capa­ci­ta­tea de a se adap­ta unei ast­fel de schim­bări. Alte con­tri­bu­ții la buget vor dis­pă­rea, numă­rul șome­ri­lor va creș­te. Mulți din­tre oame­nii care azi lucrea­ză în sec­tor vor îngro­șa rân­du­ri­le celor care plea­că în alte țări la mun­că, agra­vând pro­ble­ma demo­gra­fi­că din Româ­nia.

Să nu uităm și mesa­jul foar­te puter­nic pe care îl dăm poten­ți­a­li­lor inves­ti­tori stră­ini: dacă inves­tesc în Româ­nia, s‑ar putea să aibă sur­pri­za schim­bă­rii dra­ma­ti­ce a legi­lor, dis­tru­gân­du-le afa­ce­rea. Cam cu cât va scă­dea rating-ul inves­ti­țio­nal al Româ­ni­ei după o ase­me­nea măsu­ră dras­ti­că și neaș­tep­ta­tă? Cam câte oport­u­ni­tăți vom rata în vii­tor?

Dacă lem­nul nu se va mai exploa­ta, actu­a­la sur­să de finan­ța­re a lucră­ri­lor sil­vi­ce va dis­pă­rea. Împă­du­ri­ri­le, paza pădu­ri­lor, ame­na­ja­rea și inven­ta­ri­e­rea fon­du­lui fores­ti­er, tra­ta­rea situ­a­ți­i­lor de cala­mi­ta­te (dobo­râ­turi, incen­dii, ata­curi de insec­te etc) vor tre­bui finan­ța­te de la buget. Și cum buge­tul Româ­ni­ei e din­tot­dea­u­na neîn­des­tu­lă­tor pen­tru nevo­i­le țării, iar noi toc­mai l‑am slă­bit închi­zând un sec­tor care adu­cea vreo 3% din PIB, nu e greu de ima­gi­nat că pădu­rea va pri­mi ce va mai rămâ­ne după ce rezol­văm apă­ra­rea, edu­ca­ția, sănă­ta­tea șamd. Adi­că mai nimic.

Ori poa­te că decla­răm că, de fapt, nici nu mai e nevo­ie de lucrări sil­vi­ce. Trans­for­măm țara un mare parc națio­nal și gata. Dacă apar dobo­râ­turi, le lăsăm să putre­zeas­că în pădu­re. Dacă din cau­za asta sau din alte­le apar ata­curi masi­ve de insec­te, le lăsăm să se răs­pân­deas­că și să usu­ce arbo­rii. Dacă ia foc pădu­rea, o lăsăm să ardă. Dru­mu­ri­le fores­ti­e­re, corec­ți­i­le de torenți, ame­na­jă­ri­le de cur­suri de ape? Să se dis­tru­gă, nu vrem să le între­ți­nem. Mama natu­ră se echi­li­brea­ză ea cum­va, în timp. Noi sun­tem ok cu asta, vrem doar să avem acces liber în natu­ră și să nu ne îngră­deas­că nimic. Dar stați așa…

Mai avem o pro­ble­mă foar­te com­pli­ca­tă: putem opri exploa­ta­rea doar în pădu­ri­le de stat, adi­că jumă­ta­te din total. În pădu­ri­le pri­va­te cum facem să impu­nem ast­fel de măsuri? Com­pli­cat, nu? Într-un stat civi­li­zat nu poți să împie­dici pro­pri­e­ta­rul să-și uti­li­ze­ze bunu­ri­le. Ar fi ca și cum cine­va ar avea o mași­nă cu care câști­gă din taxi­me­trie, iar “popo­rul” ar deci­de într‑o zi că trans­por­tul tre­bu­ie să fie gra­tu­it și mași­na lui poa­te fi folo­si­tă de ori­ci­ne doreș­te. Cum vi s‑ar părea? De acord, pădu­rea nu e mași­nă, dar nici pro­pri­e­ta­tea per­so­na­lă nu e bun comun. Dacă pro­pri­e­ta­rii vor da în jude­ca­tă sta­tul român, este posi­bil să câști­ge. Și atunci ce facem? Sal­văm doar jumă­ta­te din păduri? Lăsăm pre­siu­nea eco­no­mi­că pe cea­lal­tă jumă­ta­te, cea pri­va­tă? Pen­tru că de lemn va fi nevo­ie, nu uitați.

Să reca­pi­tu­lăm. Dacă oprim com­plet exploa­ta­rea pădu­ri­lor:

  • vom alun­ga foar­te pro­ba­bil marii pro­ce­sa­tori și vom fali­men­ta (aproa­pe) toa­te fir­me­le româ­nești
  • vom pier­de cam 3% din PIB
  • vom trans­mi­te un mesaj nega­tiv tutu­ror inves­ti­to­ri­lor
  • vom crea mai mulți șomeri
  • vom accen­tua pro­ble­ma demo­gra­fi­că, for­țând o par­te a actu­a­li­lor anga­jați să emi­gre­ze pen­tru a cău­ta locuri de mun­că
  • vom crea o pro­ble­mă de resur­să, pen­tru că de lemn tot vom avea nevo­ie
  • vom declan­șa un con­flict cu pro­pri­e­ta­rii pri­vați
  • vom pier­de finan­ța­rea lucră­ri­lor sil­vi­ce și vom creș­te ast­fel chel­tu­ie­li­le buge­ta­re
  • vom redu­ce dras­tic lucră­ri­le de pază și pro­tec­ție a pădu­ri­lor
  • vom pier­de prin degra­da­re trep­ta­tă infras­truc­tu­ra fores­ti­e­ră exis­ten­tă
  • nu vom avea un aer mai curat (ca să ada­ug și con­clu­zia din epi­so­dul tre­cut)

O fi bine?

În epi­so­dul urmă­tor (și ulti­mul din seria asta) voi pri­vi pro­ble­ma exploa­tă­rii pădu­ri­lor din per­spec­ti­va lup­tei împo­tri­va schim­bă­ri­lor cli­ma­ti­ce. 

* * *

Ține min­te – dra­gă citi­to­ru­le – că nimic din cele de mai sus nu con­tra­zi­ce ide­ea de a pur­ta de gri­jă mediu­lui și mai ales pădu­ri­lor. Ceea ce e impor­tant să reții este că tre­bu­ie ca toți să înțe­le­gem foar­te bine pro­ble­ma ca să putem găsi o solu­ție cu ade­vă­rat valo­roa­să. Alt­min­teri vom fi con­dam­nați la o per­pe­tuă agi­ta­ție care nu va pro­du­ce nici un fel de efec­te. Cam cum s‑a întâm­plat și până acum: mult zgo­mot, nici un rezul­tat.

Un comentariu

Vladila florieam 28 aprilie 2020 Răspunde

Oco­lul sil­vic sa se ocu­pe de intre­ti­neri iar de exploa­ta­re doar fir­me­le prin lici­ta­ție

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: