Mafia pădurilor are orbul găinilor

Despre cum mafia pădurilor a ratat jumătate de milion de hectare de păduri super mișto...


S‑a fă­cut mare tă­ră­boi cu stu­di­ul Pri­mo­fa­ro pu­bli­cat cu ceva vre­me în urmă și eco­u­ri­le încă se mai aud prin di­ver­se oca­zii. Niș­te emi­nenți cer­ce­tă­tori aus­trieci au stu­di­at pro­ble­ma pă­du­ri­lor vir­gi­ne, se­cu­la­re și na­tu­ra­le care tre­bu­ie con­ser­va­te în Ro­mâ­nia și au ajuns la un sur­prin­ză­tor re­zul­tat: nu sunt doar 300.000 ha cum spu­nea stu­di­ul PIN-MATRA, ci 525.000 ha! Sun­tem ex­tra­or­di­nari.

Pri­mul pa­ra­dox pe care îl văd aici este cel le­gat de le­gen­da­ra noas­tră poftă de de­fri­șa­re și dis­tru­ge­re. Care va să zică am tre­cut prin anii ’50 când So­vro­m­lemn a ras și tuns mun­ții Ro­mâ­ni­ei ca să plă­teas­că da­to­ria de răz­boi că­tre pri­e­te­na noas­tră URSS, apoi co­mu­nis­mul a ex­ploa­tat ne­mi­los pă­du­ri­le și, în fine, ca­pi­ta­lis­mul de după ’90 a de­clan­șat goa­na de­fri­șării mun­ți­lor și to­tuși ne-au scă­pat pes­te ju­mă­ta­te de mi­li­on de hec­ta­re care sunt aproa­pe ne­a­tin­se de mâna omu­lui. Cum dra­cu’ de sun­tem așa proști? Nici la de­fri­șat nu ne pri­ce­pem?!?

Să mai ana­li­zăm pu­țin aceas­tă ci­fră. Din ra­por­tul Na­țiu­ni­lor Uni­te pen­tru Schim­bă­ri­le Cli­ma­ti­ce (re­cent pu­bli­cat) aflăm că dis­tri­bu­ția su­pra­fe­ței pă­du­ri­lor din Ro­mâ­nia pe cla­se de vâr­ste ara­tă cam așa: 82% pă­duri sub 100 de ani și 18% pă­duri pes­te 100 de ani. Am o mică în­do­ia­lă că pă­du­ri­le alea se­cu­la­re de care vor­besc emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci ar avea mai pu­țin de 120 de ani, dar nu mă cram­po­nez de ci­fre și lă­săm așa: tot ce e pes­te 100 de ani e po­si­bil să fie se­cu­lar, na­tu­ral și poa­te chiar și vir­gin. Trea­că de la mine. Acu­ma, dacă apli­căm 18% la 6 mil hec­ta­re de fond fo­res­ti­er, re­zul­tă că 1,08 mi­li­oa­ne de hec­ta­re de pă­duri au pes­te 100 de ani. Prac­tic, ce ne spun emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci este că ju­mă­ta­te din pă­du­ri­le as­tea nu le-am vă­zut până acum și au ră­mas prin­tr-un mi­ra­col poa­te nu chiar com­plet vir­gi­ne, dar clar se­cu­la­re și na­tu­ra­le. N‑am fă­cut lu­crări sil­vi­ce în ele, nu am apli­cat tra­ta­men­te sil­vi­ce, n‑am fă­cut com­ba­teri de dă­u­nă­tori, n‑am re­col­tat lemn din ră­ri­turi, ni­mic. Deci ima­gi­nați-vă dez­as­tru na­țio­nal: de 30 de ani ma­fia pă­du­ri­lor nu vede ceea ce e chiar sub na­sul lor! Asta da ști­re!

După aia m‑am mai li­niș­tit când am ci­tit care a fost me­to­da fo­lo­si­tă de emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci: “Aces­te date au fost com­pi­la­te prin ana­li­za vi­zu­a­lă a ima­gi­ni­lor sa­te­li­ta­re și ae­rie­ne (fur­ni­za­te de Go­o­gle Ear­th)”. Deci au stat la ei aca­să și s‑au ui­tat pe in­ter­net la pă­du­ri­le noas­tre și au zis: bă, ce vir­gi­ne sunt as­tea! Mai mult de­cât atât, la pa­gi­na 30, chiar emi­nen­ții cer­ce­tă­tori aus­trieci m‑au edi­fi­cat com­plet:

Me­to­da ana­li­zei vi­zu­a­le are evi­den­te li­mi­tări, pre­cum in­cer­ti­tu­di­nea na­tu­ra­le­ței pă­du­rii ca­u­za­tă de ima­gini de sla­bă ca­li­ta­te (din ca­u­za pla­fo­nu­lui de nori sau a um­bre­lor) sau de ima­gini în­ve­chi­te […]. De­o­a­re­ce da­te­le din ame­na­ja­men­te­le sil­vi­ce nu au fost ac­ce­si­bi­le, nu a fost po­si­bi­lă de­ter­mi­na­rea exac­tă a vâr­stei pă­du­ri­lor sau a lu­cră­ri­lor de ex­ploa­ta­re din tre­cut.

PRIMOFARO – In­ven­tory of Po­ten­ti­al Pri­ma­ry and Old-Grow­th Fo­rest Areas in Ro­ma­nia (tra­du­ce­re pro­prie)

Cum s‑ar zice: nouă ni s‑au pă­rut na­tu­ra­le și vir­gi­ne, da’ nu se ve­dea prea bine. 

Eu to­tuși în­țe­leg con­fu­zia lor și în ega­lă mă­su­ră in­te­re­sul pen­tru pă­du­ri­le ro­mâ­nești. Ca su­pra­fa­ță de pă­duri, Aus­tria e o țară cu doar 4 mil de hec­ta­re față de cele 6 ale Ro­mâ­ni­ei. In­te­re­sant este că sta­tis­ti­ci­le FAO ne ara­tă că ei ex­ploa­tea­ză 19 mil mc de lemn rot­und, în timp ce noi doar 15 mil mc. Pen­tru că ei fac cul­turi in­ten­si­ve. Fac pro­duc­ție, ca la po­rumb. Ce dra­cu’ să cer­ce­te­ze emi­nen­ții oa­meni de ști­in­ță?!? Și-atunci s‑au dus în Ro­mâ­nia (pe Go­o­gle, nu cu pi­cio­rul, că e greu și obo­seau) și s‑au mi­rat ca proș­tii de pă­du­ri­le noas­tre na­tu­ra­le. Pen­tru că asu­pra unui lu­cru nu se în­șe­a­lă: alea fă­cu­te de noi sea­mă­nă al dra­cu­lui de bine cu cele na­tu­ra­le! Să vă spun de ce.

Pen­tru că de foar­te mulți ani sil­vi­cul­tu­ra ro­mâ­neas­că a fost de‑a drep­tul ob­se­da­tă de ide­ea păs­tră­rii ti­pu­lui na­tu­ral de pă­du­re. Pen­tru ne­pro­fe­si­o­niști asta nu prea e clar, deci să ex­plic: în­seam­nă că ne-am stră­du­it cât de mult am pu­tut să pro­mo­văm re­ge­ne­ra­rea na­tu­ra­lă a pă­du­rii din ar­bo­rii va­lo­roși, prin în­de­păr­ta­rea trep­ta­tă a pă­du­rii bă­trâ­ne. Asta se plă­teș­te în cos­turi mai mari, mun­că mai mul­tă, pri­ce­pe­re mai mare. Ob­se­sia asta, care poa­te a pă­rut exa­ge­ra­tă din punct de ve­de­re teh­nic și ne­pro­fi­ta­bi­lă eco­no­mic, este răs­plăti­tă acum. De aia avem pă­duri va­lo­roa­se, pen­tru că am fă­cut trea­bă bună. Și nu să­riți cu gura că sil­vi­cii au și fu­rat. Una nu o ex­clu­de pe cea­lal­tă. Au fă­cut trea­bă bună (nu toți, dar cei mai mulți din­tre ei) și au mai și fu­rat (nu toți, sper că nu cei mai mulți din­tre ei).

Stu­di­ul Pri­mo­fa­ro nu are o va­loa­re ști­in­ți­fi­că. Sunt niș­te ob­ser­va­ții apro­xi­ma­ti­ve des­pre pă­du­ri­le Ro­mâ­ni­ei care pro­ba­bil au jus­ti­fi­cat sa­la­ri­i­le unor “emi­nenți cer­ce­tă­tori”. Dar un lu­cru a re­a­li­zat to­tuși acest stu­diu: este cel mai ela­bo­rat la­u­da­tio adus sil­vi­cul­tu­rii ro­mâ­nești. Ar tre­bui să‑l pu­nem în ramă și să ne mân­drim cu el spu­nând tu­tu­ror: până și spe­cia­liș­tii aus­trieci au cre­zut că pă­du­ri­le fă­cu­te de noi sunt na­tu­ra­le! Atât de me­se­ri­ași sun­tem!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: