Să oprim exploatarea pădurilor (IV)

O perspectivă politică asupra exploatărilor forestiere.


Mă apro­pii de fi­na­lul ple­doa­ri­ei mele des­pre con­se­cin­țe­le sto­pă­rii com­ple­te a ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor. Am vor­bit des­pre efec­te­le asu­pra ca­li­tă­ții ae­ru­lui pe care o ast­fel de mă­su­ră le-ar pu­tea avea, des­pre efec­te­le eco­no­mi­ce pe care le-ar  pro­du­ce și des­pre im­pac­tul asu­pra schim­bă­ri­lor cli­ma­ti­ce. A mai ră­mas o sin­gu­ră per­spec­ti­vă pe care aș vrea să o abor­dez. La asta mă voi re­feri în rân­du­ri­le de mai jos. E vor­ba des­pre abor­da­rea po­li­ti­că.

Pă­du­ri­le și lem­nul pe care îl fur­ni­zea­ză au be­ne­fi­ci­at de ne­do­ri­ta aten­ție a cla­sei po­li­ti­ce ime­di­at după re­vo­lu­ție. O re­sur­să re­ge­ne­ra­bi­lă care poa­te pro­du­ce ve­ni­turi sem­ni­fi­ca­ti­ve și de care oa­me­nii nu se pot lip­si, nu are cum să nu fie in­te­re­san­tă pen­tru cei care vor să con­tro­le­ze des­ti­ne­le unei lo­ca­li­tăți, ale unei re­giuni sau ale ță­rii. Trep­tat, sil­vi­cul­tu­ra a fost cu­prin­să tot mai strâns în îm­bră­ți­șa­rea fa­ti­di­că a par­ti­de­lor po­li­ti­ce care și-au pus am­pren­ta in­te­re­se­lor asu­pra mo­du­lui în care ges­tiu­nea pă­du­ri­lor – im­pli­cit ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor – a fost gân­di­tă și exe­cu­ta­tă. Pen­tru că, ne pla­ce sau nu, ba­nii din sil­vi­cul­tu­ră nu se fac când îm­pă­du­rești sau când faci lu­crări de în­gri­ji­re, ci când ex­ploa­tezi.

Ță­ră­niș­tii au (re)împroprietărit. Va­si­le Lupu a fost cel care a pur­tat stin­dar­dul aces­tei lup­te care a dus pes­te 50% din pă­du­ri­le ro­mâ­nești îna­poi că­tre pro­pri­e­ta­rii ini­țiali. S‑au fă­cut ex­ce­se, s‑a min­țit în pri­vin­ța drep­tu­ri­lor de pro­pri­e­ta­te, dar pro­ba­bil nu într‑o mă­su­ră care să in­va­li­de­ze în­tre­gul pro­ces. Cred că ma­jo­ri­ta­tea pro­pri­e­ta­ri­lor aveau acest drept. Ni­mă­nui nu i‑a pă­sat însă des­pre edu­ca­ția fo­res­ti­e­ră a ce­lor care pri­meau aces­te pro­pri­e­tăți sau des­pre lip­sa de in­stru­men­te și pro­ce­duri care să per­mi­tă o ges­tiu­ne ra­țio­na­lă a aces­tei imen­se averi. S‑au cre­at pre­mi­se­le unui dez­as­tru na­țio­nal sub pre­tex­tul re­tro­ce­dă­ri­lor “ad in­te­grum”.

PSD s‑a con­cen­trat pe fon­dul fo­res­ti­er ce rămâ­nea la stat. A spe­cu­lat ci­nic frus­tră­ri­le cor­pu­lui sil­vic, emi­na­men­te eta­tist ca gân­di­re, care ve­dea cum mun­ca sa este ba­tjo­co­ri­tă după res­ti­tu­i­re prin ho­ții și dis­tru­geri ne­con­tro­la­te de ni­meni și le‑a ofe­rit câ­te­va pri­vi­le­gii care să‑i fi­de­li­ze­ze: per­so­na­lul nu s‑a re­dus, deși su­pra­fa­ța pă­du­ri­lor ges­tio­na­te s‑a în­ju­mă­tă­țit, le-au ofe­rit un sta­tut spe­cial care nu ți­nea cont de com­pe­ten­țe, ci de ve­chi­me, au în­chis ochii la mi­ci­le “aran­ja­men­te” care în­ce­peau să su­ge­re­ze co­rup­ția vi­i­toa­re. La schimb au ce­rut sus­ți­ne­re po­li­ti­că, mai ales în zona ru­ra­lă, unde șe­ful de ocol poa­te aju­ta des­tul de con­cret pri­ma­rul ca să fie re­a­les. Sil­vi­cii au sim­țit că au un pro­tec­tor, ci­ne­va care vor­beș­te pe lim­ba lor și care le dă si­gu­ran­ța zi­lei de mâi­ne.

Trep­tat, în jo­cul ăsta au in­trat și alte par­ti­de: pro­tec­ție con­tra aju­tor. Doar că aju­to­rul a de­ve­nit un pic mai sem­ni­fi­ca­tiv. Ce-ar fi dacă la o ex­ploa­ta­re le­ga­lă am sub­di­men­sio­na nițel vo­lu­mul real pe do­cu­men­te și apoi am ma­ni­pu­la ușor cine câști­gă li­ci­ta­ția, to­tul cu con­di­ția ca o par­te din ba­nii ne­gri re­zul­tați  să mear­gă la par­ti­dul pe care îl in­di­căm noi? În fond am fă­cut lu­cra­rea sil­vi­că ne­ce­sa­ră, ce con­tea­ză unde merg ba­nii? Că tot la șe­fii po­li­tici ajung… nu? Și n‑a du­rat mult până când acest tip de aran­ja­men­te au în­ce­put să fie fă­cu­te și în in­te­re­sul pro­priu al unor sil­vici. Care, mai apoi, au în­ce­put să aibă ei în­șiși as­pi­ra­ții po­li­ti­ce. Co­rup­ția din sil­vi­cul­tu­ră, în­cu­ra­ja­tă po­li­tic, a în­ce­put să în­flo­reas­că. Cât de mult? Cât de adânc? Ni­meni nu știe să răs­pun­dă pre­cis la aceas­tă în­tre­ba­re.

În poza asta mare au apă­rut în­ce­pând cu 2002 ju­că­to­rii in­ter­națio­nali. Fa­bri­ci­le de pre­lu­cra­rea a lem­nu­lui ale ma­ri­lor com­pa­nii ar fi pu­tut ana­li­za mai atent bu­li­bă­șe­a­la ge­ne­ra­lă de pe pia­ța lem­nu­lui din Ro­mâ­nia și ar fi pu­tut să-și ia mă­su­ri­le de pre­ca­u­ție ca să nu fie tra­se în no­ro­i­ul co­rup­ți­ei. Au făcut‑o târ­ziu, după ce au re­a­li­zat că sunt fo­lo­siți drept țapi is­pă­și­tori. Tema stră­i­ni­lor care ne spo­li­a­ză de bo­gă­ții e foar­te po­pu­la­ră în Ro­mâ­nia – sun­tem in­ca­pa­bili să ne ges­tio­năm re­sur­se­le, ne fu­răm în­tre noi, dar în­tot­dea­u­na vi­no­vat e un stră­in. Iar unii po­li­ti­cieni nu au ezi­tat să spe­cu­le­ze aces­te slă­bi­ciuni mo­ra­le ale ro­mâ­ni­lor. A ajuns lemn tă­i­at ile­gal în fa­bri­ci­le mari de pre­lu­cra­re? Pro­ba­bil, dar sunt des­tul de con­vins că de fi­e­ca­re dată lem­nul ace­la avea acte care pă­reau în re­gu­lă. Au pri­mit can­ti­tăți mai mare de­cât scria pe do­cu­men­te? Poa­te, dar nu cred că în mod sem­ni­fi­ca­tiv. Într‑o fa­bri­că exis­tă o evi­den­ță con­ta­bi­lă a pro­duc­ți­ei ba­za­tă pe fac­turi emi­se – dacă știi cât s‑a vân­dut poți cal­cu­la cu des­tu­lă pre­ci­zie cât lemn a in­trat, iar șme­che­ri­i­le care se pot face sunt li­mi­ta­te și ușor de ve­ri­fi­cat.

Apoi a apă­rut pe sce­nă so­ci­e­ta­tea ci­vi­lă. ONG-uri­le au de­ve­nit tot mai nu­me­roa­se și tot mai vo­ca­le. Obiec­ti­ve­le lor erau cla­re: să apă­răm pă­du­rea. In­stru­men­te­le pă­reau însă di­fe­ri­te. Une­le ONG-uri au mers pe ide­ea se­pa­ră­rii unor su­pra­fe­țe de pă­du­re care să in­tre într-un re­gim de pro­tec­ție spe­cial: arii pro­te­ja­te, par­curi na­țio­na­le. Lo­gi­ca era: să sal­văm mă­car un pic din pă­du­ri­le Ro­mâ­ni­ei. Alte ONG-uri au in­sis­tat pe ma­na­ge­men­tul fo­res­ti­er res­pon­sa­bil, ide­ea fi­ind că so­lu­ția nu este să sal­văm doar o par­te a pă­du­ri­lor, ci să se im­pu­nă niș­te re­guli care să se­cu­ri­ze­ze tot fon­dul fo­res­ti­er. Și, în fine, une­le ONG-uri au vă­zut în de­grin­go­la­da ge­ne­ra­lă o imen­să oport­u­ni­ta­te de ima­gi­ne și bani: dacă de­nun­țăm fur­tu­ri­le, vom fi pri­viți ca sal­va­tori ai pă­du­ri­lor și vom fi fi­nan­țați să ne con­ti­nu­ăm lup­ta!

De obi­cei apa­ri­ția so­ci­e­tă­ții ci­vi­le într-un anu­mit do­me­niu ac­țio­nea­ză ca un re­gla­tor efi­ca­ce: con­tro­lul ci­vic re­du­ce co­rup­ția, im­pu­ne re­for­me și in­tro­du­ce un con­trol re­la­tiv obiec­tiv. În sil­vi­cul­tu­ră nu s‑a în­tâm­plat așa. So­li­di­fi­cat în ju­rul unor re­gle­men­tări le­ga­le alam­bi­ca­te și in­co­e­ren­te, sus­ți­nut de in­te­re­se po­li­ti­ce, cor­pul sil­vic a elu­dat con­tro­lul ci­vic cu suc­ces. A pri­vit de la dis­tan­ță și cu un oa­re­ca­re dis­preț ten­ta­ti­ve­le so­ci­e­tă­ții ci­vi­le de a‑i ve­ri­fi­ca, catalogându‑i drept “oen­giști” ne­pri­ce­puți. Șan­sa re­for­mei in­ter­ne a fost ra­ta­tă pen­tru că sus­ți­ne­rea po­li­ti­că de care au be­ne­fi­ci­at a su­pras­cris me­reu po­si­bi­le­le efec­te ale ne­mul­țu­mi­ri­lor so­ci­e­tă­ții ci­vi­le. Dar ten­siu­nea s‑a es­ca­la­dat con­ti­nuu, atin­gând cote alar­man­te. O par­te a po­pu­la­ți­ei a de­ve­nit ob­se­da­tă de pro­ble­ma pă­du­ri­lor, deși în­țe­le­ge prea pu­țin ce în­seam­nă sil­vi­cul­tu­ra.

În mod ab­so­lut oport­u­nist, une­le ONG-uri au vă­zut în si­tu­a­ția asta o mo­da­li­ta­te fa­ci­lă de va­li­da­re și fi­nan­ța­re. Au po­zat în sal­va­to­rii pă­du­ri­lor și au ales ar­me­le pro­fe­si­o­nis­te ale unui răz­boi me­di­a­tic: au ales du­ș­mani bine iden­ti­fi­cați – Rom­sil­va și Schwei­gho­fer, au po­la­ri­zat dis­cur­sul spu­nând că sunt ei con­tra lor – cei buni con­tra ho­ți­lor, au afir­mat re­pe­tat că nu­mai ei sunt cre­di­bili pen­tru că dez­vă­lu­ie ho­ți­i­le – dacă a fost ne­vo­ie, au in­ven­tat fal­se pro­ble­me ca să țină opi­nia pu­bli­că “cal­dă”. So­lu­ți­i­le pro­ble­me­lor nu mai erau im­por­tan­te. Im­por­tant era “ade­vă­rul” pe care doar ei îl ros­teau, cel care le asi­gu­ra su­por­tul pu­blic, im­pli­cit fi­nan­ța­rea. Trep­tat aces­te ONG-uri au de­ve­nit, pa­ra­do­xal și ne­o­fi­ci­al, com­pli­cii co­rup­ți­lor: voi fa­ceți bani din lemn și noi fa­cem bani din scan­da­lul fă­cut în ju­rul vos­tru, dar nici unii nu în­cer­căm să re­zol­văm vreo­da­tă pro­ble­ma de fond. Ne e bine așa, și uno­ra, și ce­lor­lalți. Prinși în iu­re­șul aces­tui răz­boi, sil­vi­cii care aveau încă dra­gos­te de pă­du­re și o onoa­re pro­fe­sio­na­lă au tre­bu­it să alea­gă o ta­bă­ră. Unii au făcut‑o, ale­gând ne­cin­stea. Al­ții au ales o zonă a echi­vo­cu­lui, unde mi­ci­le com­pro­mi­suri sunt ac­cep­ta­te pen­tru că Dum­ne­ze­ul sil­vi­cul­tu­rii iar­tă pă­ca­te­le dacă faci și fap­te bune. Iar al­ții mai cred și azi în pro­fe­sia lor. Câți mai sunt cin­stiți ori s‑ar pu­tea în­toar­ce la cin­ste și ar dori cu ade­vă­rat o sil­vi­cul­tu­ră fără co­rup­ție? Ni­meni nu știe. Eu sper că încă sunt su­fi­cient de mulți.

De ce am po­me­nit de aces­te ONG-uri dacă am zis că fac o ana­li­ză a as­pec­te­lor po­li­ti­ce? Sim­plu. Pen­tru că ele au în­ce­put să in­flu­en­țe­ze tot mai mult agen­da po­li­ti­că. Din pă­ca­te nu într-un sens po­zi­tiv. Po­li­ti­cie­nii iau acum mă­suri care sunt me­ni­te să arun­ce praf în ochi, doar pen­tru că le aduc ca­pi­tal po­li­tic. Iar acest tip de ONG-uri pro­fi­tă de asta și im­pu­ne pe agen­da po­li­ti­că anu­mi­te teme. În­tre ele opri­rea to­ta­lă a ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor. Dintr‑o dată, pac­tul ne­scris de hăr­țu­ia­lă eter­nă pare să fie anu­lat, du­ș­ma­nul tre­bu­ie co­tro­pit, sil­vi­cii tre­bu­ie lă­sați fără sur­sa de ve­nit le­gal și ile­gal. Ceva nu se lea­gă. Lup­tă aces­te ONG-uri pen­tru a se auto-desfi­in­ța, pier­zân­du-și obiec­tul mun­cii?

Dacă pri­vești cu un ochi mai atent tot do­me­ni­ul fo­res­ti­er, în­cepi să-ți pui în­tre­bări. Da, se fură, dar pe un plan foar­te ge­ne­ral se poa­te spu­ne că ba­nii albi sau ne­gri ajung tot în Ro­mâ­nia și sunt chel­tu­iți tot în Ro­mâ­nia. Fis­ca­li­zați sau nu, acești bani fac par­te din eco­no­mia Ro­mâ­ni­ei și exis­tă și alte do­me­nii care pro­duc eva­ziuni fis­ca­le sem­ni­fi­ca­ti­ve. Deci, de ce să omorâm un în­treg sec­tor doar pen­tru că în in­te­ri­o­rul lui exis­tă un nivel de co­rup­ție, deși știm că nu e sin­gu­rul unde așa ceva se în­tâm­plă? De ce toc­mai sec­to­rul fo­res­ti­er e sin­gu­rul din­tre toa­te care tre­bu­ie omorât? Ei, dra­gii mei, de aici în­co­lo in­trăm pe tă­râ­mul spe­cu­la­ți­i­lor. În­gă­du­iți-mi să le pre­fa­țez prin a spu­ne că sunt doar re­flec­ți­i­le mele și nici mă­car eu nu sunt si­gur de ele.

Când te uiți la pia­ța lem­nu­lui din Eu­ro­pa, ob­servi că par­tea de pre­lu­cra­re a lem­nu­lui a cam dis­pă­rut în mul­te țări oc­ci­den­ta­le. Însă lemn se ex­ploa­tea­ză, ba chiar în can­ti­tăți des­tul de mari. Deci exis­tă un cert in­te­res pen­tru ca­pa­ci­tăți de pre­lu­cra­re a lem­nu­lui care să fie dis­po­ni­bi­le pen­tru lem­nul din Aus­tria, Ger­ma­nia sau Fran­ța. Nu­mai că nu se poa­te. Pen­tru că ro­mâ­nii ex­ploa­tea­ză vreo 18 mi­li­oa­ne de me­tri cubi anu­al. Și îi pre­lu­crea­ză.

Dar dacă niș­te ONG-uri ar mi­li­ta pen­tru opri­rea ex­ploa­tă­ri­lor în Ro­mâ­nia? Fap­tul că ro­mâ­nii au co­rup­ție în sil­vi­cul­tu­ră și că nu se re­zol­vă ca­u­ze­le pro­ble­me­lor aju­tă foar­te mult – opi­nia pu­bli­că va cre­de că nu exis­tă so­lu­ții și va de­ve­ni dis­pe­ra­tă, pu­nând pre­siu­ne pe po­li­ti­cieni. ONG-uri­le res­pec­ti­ve ar pu­tea în­tre­ți­ne at­mosfe­ra, dând im­pre­sia că tre­bu­ie mă­suri ex­tre­me. Ro­mâ­nii vor cre­de cu con­vin­ge­re că au un aer mai cu­rat și că sal­vea­ză “pă­du­ri­le se­cu­la­re ale Eu­ro­pei”. În­tre timp fa­bri­ci­le din Ro­mâ­nia ar pu­tea ge­ne­ra pro­fit pen­tru al­ții.

Nu știu dacă așa stau lu­cru­ri­le, dar nici nu mi se pare im­po­si­bil ca mă­car o par­te din aces­te sce­na­riu să fie real. Sper din tot su­fle­tul că anu­mi­te in­sti­tu­ții ale sta­tu­lui au pri­vit pro­ble­ma din aceas­tă per­spec­ti­vă și au in­ves­ti­gat aces­te as­pec­te. Pen­tru că mie mi se pare foar­te ciu­dat că pa­gini din re­țe­le so­ci­a­le care vor­besc des­pre sal­va­rea pă­du­ri­lor ro­mâ­nești sunt ad­mi­nis­tra­te de oa­meni care lo­cu­iesc în alte țări și că per­so­na­jul cel mai pro­e­mi­nent al “sal­va­to­ri­lor” pă­du­ri­lor ro­mâ­nești lo­cu­ieș­te în afa­ra Ro­mâ­ni­ei și afi­șea­ză un nivel de trai care di­so­nea­ză cu apa­ren­te­le sale pre­o­cu­pări și ve­ni­turi. Mi-ar pla­ce să am do­vezi cer­te că in­ten­ți­i­le aces­tor oa­meni sunt cu­ra­te.

Ca să le pu­tem ex­pli­ca sim­plu și cu ar­gu­men­te­le pe care vi le-am ofe­rit (sper) în cele pa­tru epi­soa­de, că opri­rea ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor din Ro­mâ­nia ar fi o imen­să pros­tie. Eco­no­mi­că, eco­lo­gi­că, so­ci­a­lă și po­li­ti­că. Și să în­ce­pem un di­a­log one­st des­pre pă­du­ri­le Ro­mâ­ni­ei și cum pu­tem să le pro­te­jăm și ex­ploa­tăm sus­te­na­bil, că­u­tând so­lu­ții la pro­ble­me­le de fond pe care cla­sa po­li­ti­că le‑a ig­no­rat cu bună ști­in­ță timp de 30 de ani.

Dacă ați ajuns cu ci­ti­tul până aici, vă mul­țu­mesc. Sun­teți niș­te eroi pen­tru mine. 🙂

3 comentarii

Alzara 1918 1 mai 2020 Răspunde

Ce ne fa­cem cu ima­gi­ni­le mun­ți­lor “ che­liți “ cum apar in pro­xi­mi­ta­tea gra­ni­ței cu Ucrai­na ?

Nicolae 2 mai 2020 Răspunde

..“voi fa­ceți bani din lemn și noi fa­cem bani din scan­da­lul fă­cut în ju­rul vostru”..da într-ade­văr cu asta se ocu­pă Ong ‑uri­le mai mult în ul­ti­mul timp mai cer și ca mi­lo­gii să do­nam 2 % din ve­ni­tu­ri­le noas­tre. .
..dar oare cu­nosc fap­tul că noi cei de pe Va­lea Tro­tușu­lui tră­im de sute de ani din pre­lu­cra­rea lem­nu­lui? ca­se­le noas­tre sunt fă­cu­te din lemn, ne în­că­l­zim la sobe pe lem­ne ?
..să oprim ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor da și. .După care să ple­căm la cu­les de căp­șuni în Spa­nia?

Petre Stelian 23 septembrie 2020 Răspunde

din pa­ca­te, opi­niș­le pro­fe­si­o­nis­ti­lor sunt nu nu­mai ne­gli­ja­te, dar chiar as­cun­se pu­bl­cu­lui. Me­dia nu va afce nici­o­da­ta par­te one­sta din aces­te dis­cu­tii, de­o­re­ce ris­ca sa pi­ar­da pu­blic, daca nu mai pot spe­cu­la bas­me, eroi, ja­furi, mi­turi, co­rup­tie to­ta­la…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: