Scrisoare ministrului Varga

Cei din clasa politică nu au nici un drept să arate cu degetul spre personalul silvic. Nu sunt cu nimic mai buni.


Doam­nă mi­nis­tru, am ezi­tat de mai mul­te ori îna­in­te de a vă scrie des­pre re­cen­te­le dvs. de­cla­ra­ții re­fe­ri­toa­re la per­so­na­lul sil­vic. M‑am în­tre­bat dacă aceas­tă adre­sa­re pu­bli­că, care nici mă­car nu cred că vă va ajun­ge sub ochi, are vre­un rost sau e o pură pier­de­re de vre­me. Mi-am dat sea­ma apoi că ni­meni din ca­drul per­so­na­lu­lui sil­vic nu va avea cu­ra­jul să vor­beas­că des­chis, iar vo­cea jur­na­liș­ti­lor, chiar și atunci când în­fă­ți­șea­ză fap­te ve­ri­di­ce, nu are ace­eași în­drep­tă­ți­re să vor­beas­că des­pre ade­vă­ru­ri­le sil­vi­cul­tu­rii ro­mâ­nești. Și mi-am spus că poa­te me­ri­tă spu­se pu­blic câ­te­va lu­cruri din per­spec­ti­va unui sil­vi­cul­tor.

Mai în­tâi să mă pre­zint: sunt in­gi­ner sil­vic, ab­sol­vent de li­ceu sil­vic și al fa­cul­tă­ții de sil­vi­cul­tu­ră din Bra­șov, prac­ti­cant al me­se­ri­ei pe te­ren timp de cinci ani și an­ga­jat al Rom­sil­va pen­tru încă opt ani. Am lu­crat la oco­lul sil­vic, am lu­crat și în apa­ra­tul re­gi­ei. Am avut oca­zia să iau con­tact și cu ac­ti­vi­tă­ți­le din mi­nis­ter. Sper că ast­fel le­gi­ti­mi­ta­tea mea este cla­ri­fi­ca­tă: după nouă ani de stu­dii de spe­cia­li­ta­te și vreo trei­spre­ze­ce de prac­ti­că știu des­pre ce vor­besc din pro­prie ex­pe­rien­ță, nu din au­zi­te.

Am avut șan­sa de a în­ce­pe me­se­ria de in­gi­ner sil­vic în toam­na anu­lui 1988. Spun șan­sa pen­tru că am avut oca­zia să ob­serv ce se în­tâm­pla în pă­du­ri­le ro­mâ­nești îna­in­te de ‘89 și după. Și vă pot con­fir­ma că și sub co­mu­niști exis­ta co­rup­ție în sil­vi­cul­tu­ră. Sin­gu­ra di­fe­ren­ță era di­men­siu­ni­le ei. Atunci se tra­fi­ca câte o că­ru­ță de lem­ne, se mai în­chi­deau ochii pen­tru câ­ți­va buș­te­ni, se pu­tea face un mic aran­ja­ment de câ­ți­va me­tri steri de lemn. Dar după ‘89 lu­cru­ri­le au luat trep­tat o am­ploa­re tot mai mare: nu se mai în­cur­ca ni­meni cu că­ru­ța, poa­te doar amă­râ­ții care vro­iau doar lem­ne de foc, s‑a tre­cut la ca­mion și apoi la va­go­nul de mar­fă. Lem­nul se tra­fi­ca în can­ti­tăți tot mai mari și to­tul în­ce­pea de la nive­lul cel mai de jos, de la ocol. Mulți șefi de ocoa­le au de­ve­nit to­va­răși de afa­ceri cu de­pu­ta­ții FSN, cu pro­cu­ro­rii, po­li­țiș­tii și ju­de­că­to­rii lo­cali. Se con­stru­iau case, se fă­ceau afa­ceri. Ni­meni nu pu­tea păți ni­mic: re­cla­ma­ția mer­gea la po­li­ție unde era pier­du­tă, iar dacă pe­ten­tul era in­sis­tent se îna­in­ta la pro­cu­ra­tu­ră unde era cla­sa­tă. Și chiar dacă la pro­cu­ra­tu­ră se fă­ceau pre­siuni, la tri­bu­nal ca­zul era re­zol­vat. Unde te-ai mai fi pu­tut duce să re­clami? La de­pu­ta­tul lo­cal, care te pri­mea cu un zâm­bet larg și te asi­gu­ra că va ana­li­za pro­ble­ma, după care ie­șea la o frip­tu­ră și un șpriț la ca­ba­na sil­vi­că de pro­to­col.

Așa m‑am scâr­bit de me­se­ria de in­gi­ner sil­vic. Aveam de ales în­tre a mă aso­cia une­ia din­tre găș­ti­le ma­fi­o­te sau a rămâ­ne cva­si-in­de­pen­dent. Am pen­du­lat ne­ho­tă­rât în­tre aces­te două ipos­ta­ze, până când am în­țe­les că am­bi­gu­i­ta­tea po­zi­ți­ei mele mă face in­de­zi­ra­bil tu­tu­ror, eram un po­ten­ți­al de­nun­ță­tor, ne­fi­ind im­pli­cat în afa­ce­ri­le ile­ga­le. Am ple­cat în apa­ra­tul cen­tral al re­gi­ei, spe­rând ca aco­lo să pot prac­ti­ca o me­se­rie ono­ra­bi­lă.

De aco­lo am asis­tat la in­sta­u­ra­rea al­ter­nan­ței la pu­te­re în sil­vi­cul­tu­ră. Per­so­na­lul sil­vic s‑a scin­dat în fe­se­niști, ță­ră­niști, li­be­rali și – mai târ­ziu – de­mo­crați. Când ve­nea par­ti­dul lor la pu­te­re toa­tă con­du­ce­rea sil­vi­cul­tu­rii se în­no­ia, de la di­rec­tor ge­ne­ral până la șefi de ocoa­le, une­ori și mai jos de acest nivel. Oa­me­nii au în­țe­les că asta e noua re­gu­lă, așa e nor­mal, chiar dacă po­li­ti­ca fo­res­ti­e­ră e una sin­gu­ră și n‑are ne­vo­ie de cu­loa­re ide­o­lo­gi­că. La fi­e­ca­re schim­ba­re oa­me­nii par­ti­du­lui de la pu­te­re erau cei ser­viți. Fir­me­le de ex­ploa­ta­re care co­ti­zau la par­tid câști­gau li­ci­ta­ți­i­le unde lem­nul era cel mai les­ne de ex­ploa­tat și cel mai va­lo­ros eco­no­mic. De­pu­ta­ții par­ti­du­lui erau ser­viți cu ori­ce ar fi fost ne­vo­ie, iar la ale­geri pă­du­ra­rii de­ve­neau agenți elec­to­rali, ofe­rind lemn sau ac­ces la pă­șu­nat în pă­du­re con­tra vo­turi.

Vor fi fost și oa­meni cin­stiți prin­tre sil­vi­cul­to­rii de atunci. Cum ar fi pu­tut ei re­zis­ta alt­fel de­cât ali­ni­in­du-se sis­te­mu­lui? În me­se­ria asta nu aveai prea mul­te va­ri­an­te de an­ga­ja­re – dacă nu lu­crai la Rom­sil­va erai șo­mer. Și apoi, o dată ce ai gus­tat din fruc­te­le dulci ale câști­gu­lui ne­mun­cit, îți vine tot mai greu să te dez­bari. Par­că tu n‑ai vrea o casă? Sau o ma­și­nă?

Apoi a ve­nit tă­vă­lu­gul le­gii 1 din 2000, ros­to­go­lit de de­pu­ta­tul Va­si­le Lupu – un ins care ar me­ri­ta pus în is­to­ria Ro­mâ­ni­ei la ca­pi­to­lul mari in­frac­tori. El a fost cel care a in­sis­tat ca pă­du­rea tre­bu­ie îm­păr­ți­tă foș­ti­lor pro­pri­e­tari chiar dacă o frag­men­tăm ex­ce­siv, chiar dacă nu se mai pot apli­ca amen­ja­men­te sil­vi­ce, chiar dacă nu au po­si­bi­li­ta­tea s‑o pă­zeas­că și nici in­te­re­sul s‑o păs­tre­ze în pi­cioa­re. Dă‑i unui să­rac un ceas de aur și spune‑i că e un obiect de preț: te aș­tepți la alt­ce­va de­cât să‑l vân­dă pe ni­mic la pri­mul colț de stra­dă? Cei care au orches­trat re­tro­ce­dă­ri­le ști­au asta și s‑au pre­gă­tit de afa­ceri – po­veș­ti­le ce­le­bre ale văii Agă­șu­lui și ale al­tor lo­curi unde s‑au tă­i­at pă­du­ri­le pri­va­te le veți fi au­zit, poa­te. Cea din Ar­geș, pen­tru care vreți ca­pul di­rec­to­ru­lui ITRSV Plo­iești, e doar una din mul­te­le. Mi­li­oa­ne de me­tri cubi de lemn au luat dru­mul oc­ci­den­tu­lui în tre­nuri sau al orien­tu­lui în va­poa­re.

Me­se­ria asta mi-am ales‑o la pai­spre­ze­ce ani pen­tru că chiar mi-am do­rit s‑o prac­tic. Însă nu așa. Am ză­cut în Rom­sil­va, ne­îm­pli­nit pro­fe­sio­nal, dar in­ca­pa­bil să mă des­prind de aco­lo, până când la în­ce­pu­tul lui 2001 un fost se­na­tor pe­se­dist – ajuns di­rec­tor ge­ne­ral după ale­geri – și‑a fă­cut po­ma­nă și m‑a con­vins să plec. Așa am în­vă­țat că un șut în fund e une­ori un pas îna­in­te. În me­di­ul pri­vat am avut o ca­rie­ră de suc­ces și dacă nu mă cre­deți n‑aveți de­cât să ve­ri­fi­cați pro­fi­lul meu de Lin­ke­dIn, e pu­blic – spun asta ca să nu se cre­a­dă cum­va că frus­tră­ri­le ma­te­ri­a­le mă in­deam­nă să scriu aces­te rân­duri. O bu­ca­tă din su­fle­tul meu a ră­mas însă în pă­du­ri­le ro­mâ­nești că­ro­ra aș fi vrut să le bat că­ră­ri­le până la bă­trâ­ne­țe.

Se spu­ne că de­o­se­bi­rea din­tre un chi­rurg și un sil­vi­cul­tor este că pri­mul își în­groa­pă gre­șe­li­le. Ero­ri­le și po­tlo­gă­ri­i­le sil­vi­cul­to­ri­lor rămân la ve­de­re zeci de ani după co­mi­te­rea lor. Îmi este ru­și­ne cu fe­lul în care ara­tă azi sil­vi­cul­tu­ra ro­mâ­neas­că și-mi pare rău că tre­bu­ie să ad­mit că pe vre­mea co­mu­niș­ti­lor ară­ta mai bine. Pen­tru fap­te­le ei, brea­sla sil­vi­că are a da sea­mă ro­mâ­ni­lor și is­to­ri­ei. Dar nu po­li­ti­cie­ni­lor.

N‑aveți nici un drept să vor­biți des­pre per­so­na­lul sil­vic în fe­lul în care ați făcut‑o. Poa­te ați fi fost în­drep­tă­ți­tă dacă ați fi fost doar un sim­plu ce­tă­țean, dar în nici un caz din ca­li­ta­tea de om po­li­tic pe care o aveți. Pen­tru că ma­rea co­rup­ție din sil­vi­cul­tu­ra ro­mâ­neas­că este în pri­mul rând ope­ra cla­sei po­li­ti­ce, iar per­so­na­lul sil­vic a fost doar uneal­ta de care v‑ați ser­vit ca să o in­sta­u­rați. E ade­vă­rat, o uneal­tă obe­dien­tă și ade­sea bu­cu­roa­să să se în­frup­te și ea din be­ne­fi­ci­i­le ho­ți­ei. Și nu în­cer­cați să spu­neți că n‑aveați ști­in­ță des­pre toa­te cele ce le-am po­ves­tit mai sus. E mul­tă vre­me de când nu mai cred că în po­li­ti­ca ro­mâ­neas­că exis­tă vir­gi­ni­ta­te.

Poa­te că vă con­si­de­rați o jus­ti­ția­ră care face drep­ta­te. În ca­zul ăsta v‑aș dori suc­ces, dar m‑aș în­doi că ați re­u­și. Co­le­gii dvs. din pu­te­rea po­li­ti­că au alte pla­nuri cu lem­nul ro­mâ­nesc și mă tem că, dacă le-ați sta în cale, ați ple­ca re­pe­jor aca­să. Și sunt si­gur că știți deja asta, n‑aveți câ­tuși de pu­țin ae­rul unei nai­ve. În­seam­nă că toa­tă is­to­ria asta e mai pro­ba­bil să fie un sim­plu foc de paie, un exer­ci­țiu de ima­gi­ne. După o vre­me to­tul se va li­niști și ma­fia lem­nu­lui își va ve­dea mai de­par­te de afa­ceri, nu‑i așa?

Așa că, din toa­te mo­ti­ve­le în­și­ra­te mai sus, voi – cei din cla­sa po­li­ti­că – n‑aveți nici un drept să ară­tați cu de­ge­tul spre per­so­na­lul sil­vic. Nu sun­teți cu ni­mic mai buni.

20 comentarii

daniel lupu 4 noiembrie 2013 Răspunde

Am fă­cut Fa­cul­ta­tea de Sil­vi­cul­tu­ră de la Bra­șov, pe care am absolvit‑o în 1983. Apoi, ocol sil­vic, cer­ce­ta­re sil­vi­că, Mi­nis­te­rul Sil­vi­cul­tu­rii ina­in­te de 1990, MAPPM și apoi Rom­sil­va dupa 1990, până în 2002 când, ace­lași fost se­na­tor PDSR și pre­șe­din­te al or­ga­ni­za­ți­ei ju­de­țe­ne Ar­geș, de­ve­nit di­rec­tor ge­ne­ral la Rom­sil­va, la su­ges­tia unor cozi de to­por, m‑a con­vins prac­tic să re­nunț la sil­vi­cul­tu­ră. De atunci, din 2002, am ”ho­i­nă­rit” în do­me­ni­ul pri­vat, ca an­ga­jat, nu ca pa­tron și nu pot spu­ne că nu m‑am des­cur­cat. Vă in­dic ace­eași sur­să de do­cu­men­ta­re, res­pec­tiv Lin­ke­din.
Spre de­o­se­bi­re de pri­e­te­nul meu So­rin, am mai spe­rat, ca un naiv ce sunt, până de cu­rând, că pot re­ve­ni în sil­vi­cul­tu­ră și că pot face ceva bun pen­tru ea. Ac­tu­a­lii con­du­că­tori de la Rom­sil­va, mult mai mult po­li­ti­cieni de­cât sil­vi­cul­tori, mi-au tă­i­at ela­nul. Pot spu­ne că acești PSD-iști, foști PDSR-iști, sunt con­sec­venți în răul pe care‑l fac. Ei m‑au con­vins să plec și tot ei îmi ba­rea­ză ca­lea de în­toar­ce­re.
Așa că, doam­nă dra­gă (a se citi Doam­nă Mi­nis­tru Lu­cia VARGA), dacă aveți pro­ble­me cu unii ”lu­cră­tori po­li­tici” din Rom­sil­va, și cu co­zi­le lor de to­por, foști sil­vi­cul­tori, e nu­mai vina dum­ne­a­voas­tră. Ei sunt cre­a­ția cla­sei po­li­ti­ce ro­mâ­nești, din care și dum­ne­a­voas­tră fa­ceți par­te.

marius 4 noiembrie 2013 Răspunde

Un ar­ti­col ade­va­rat 100%.

KS 5 noiembrie 2013 Răspunde

Tă­ce­rea nu mai poa­te fi de aur în ziua de azi şi asta se vede şi din co­men­ta­ri­i­le de aici. Ca­u­ze­le dez­as­tru­lui din sil­vi­cul­tu­ră vin nu doar din ex­te­ri­o­rul bre­slei, ci mai ales din in­te­ri­o­rul ei, în ciu­da fap­tu­lui că, da, exis­tă şi oa­meni demni de res­pect an­ga­ja­ţi ai Rom­sil­va. Mo­dul la­men­ta­bil în care o ar­ma­tă de spe­cia­li­şti s‑a vă­zut spul­be­ra­tă de ine­pţi­i­le mar­ca­te de in­te­re­se­le mes­chi­ne ale di­fe­ri­te­lor par­ti­de po­li­ti­ce care s‑au pe­rin­dat la pu­te­re adu­ce amin­te de o vor­bă înţe­leap­tă din bă­trâni :“ajun­ge o mă­ciu­că la un car de oale”. Po­li­ti­za­rea a fost un fe­no­men ne­fast nu doar pen­tru sil­vi­cul­tu­ră, ci pen­tru mai toa­te do­me­ni­i­le de ac­ti­vi­ta­te. Ceau­şes­cu cu tot ego­cen­tris­mul său, mai aple­ca une­ori ure­chea şi la sfa­tu­ri­le pro­fe­si­o­ni­ş­ti­lor. Ur­ma­şii săi au anu­lat de­fi­ni­tiv acest obi­cei. Iar săr­ma­nul pro­fe­si­o­nist, de fri­că să nu-şi pi­ar­dă mi­ci­le avan­ta­je ma­te­ri­a­le, şi‑a aban­do­nat dem­ni­ta­tea ac­cep­tând umil or­di­ne­le po­li­ti­cu­lui. Re­zul­ta­te­le se văd în toa­tă splen­doa­rea lor.

daniel lupu 5 noiembrie 2013 Răspunde

Sa­lut! Esti cum­va Ca­sian B.?

xilem 9 noiembrie 2013 Răspunde

ce re­le­van­ta are in­tre­ba­rea ta ? ame­nin­ti omul sau ce ?

daniel lupu 10 noiembrie 2013 Răspunde

Esti un raz­bo­i­nic fara ca­u­za. Pre­ci­zez, pen­tru tine, ca ad­mir co­men­ta­ri­ul lui KS. In­tre­ba­rea am pus‑o spe­rand ca e vor­ba de co­le­gul meu Ca­sian Ba­la­bas­ciuc. Un om mi­nu­nat, pe care l‑as dori ala­turi in ori­ce “ba­ta­lie” cu cei ce au fa­cut si con­ti­nua sa faca rau sil­vi­cul­tu­rii ro­ma­ne­s­ti.
Cal­mea­za-te deci. Sa nu faci vic­tim ne­vi­no­va­te.

ka 1 decembrie 2013 Răspunde

Sa­lut, Da­niel! Se vede că in­tru în pă­du­re din ce în ce mai rar… şi nu pen­tru că nu mi/e dra­gă, ci pen­tru că o gă­sesc tot mai stră­i­nă.

ks 1 decembrie 2013 Răspunde

Am fost. Şi-om mai fi, dacă vom mai avea la ce.

daniellupu 2 decembrie 2013 Răspunde

Crezi c‑om mai fi? Eu am fost mar­gi­na­li­zat, acum mai bine de 10 ani, cu ”acu­za­tia ca as fi fost ta­ra­nist”. Si, cul­mea, nu eram. Acum nu sunt pri­mit ina­poi in sil­vi­cul­tu­ra sub ba­nu­ia­la ca sunt pe­de­list. Si, cul­mea, nu sunt. Eu in­te­leg din toa­te as­tea ca Ro­ma­nia e o tara bol­na­va si cu atat mai mult sil­vi­cul­tu­ra ro­ma­neas­ca.

ks 27 decembrie 2013

Da­niel, dacă vei pri­vi în ju­rul tău vei ob­ser­va că în toa­te do­me­ni­i­le de ac­ti­vi­ta­te cei care tră­iesc pen­tru ide­a­luri le­ga­te de pro­fe­si­i­le lor sunt tot mai rari, pen­tru că sen­ti­men­ta­lii nu sunt do­ri­ţi în bre­sle. Azi lu­mea se con­stru­ieş­te din bani, nu din ide­a­luri. Este doar o modă tre­că­toa­re, chiar dacă sa­cri­fi­că mul­te ca­rac­te­re no­ta­bi­le. Nu ne plân­gem. Mer­gem îna­in­te.

laur 6 noiembrie 2013 Răspunde

De ce nu mai apa­re mo­di­fi­ca­rea H.G. 9962008 în Mo­ni­to­rul Ofi­ci­al, deși e apro­ba­tă în șe­din­ța de gu­vern din 16.10.2013? De ce nu se apli­că pre­ve­de­ri­le ac­tu­a­lu­lui cod sil­vic (până la pro­mul­ga­rea ur­mă­to­ru­ia) gen: spo­rul de risc – 25%, com­pen­sa­ți­i­le pen­tru ne­tă­ie­rea po­si­bi­li­tă­ții în arii pro­te­ja­te, paza pădurilor<30 ha su­b­ven­țio­na­tă (nu gra­tu­i­tă, așa cum se spu­ne pe sti­clă)?

vlad 8 noiembrie 2013 Răspunde

Acum ca­te­va zile D‑na Mi­nis­tru apre­cia ca “cel pu­tin ju­ma­ta­te din per­so­na­lul sil­vic tre­bu­ie sa ple­ce din sis­tem”. Va asi­gur D‑na Mi­nis­tru ca vor ple­ca cei fara spri­jin po­li­tic, adi­ca pro­fe­si­o­nis­tii. Asta se in­tam­pla de 20 de ani, dar nu vede ni­meni si nu in­te­re­sea­za pe ni­meni pen­tru ca aceas­ta ca­te­go­rie in­cur­ca abu­zu­ri­le. Pro­ble­me­le sunt aco­lo lan­ga D‑srta, in Mi­nis­ter si la RNP, po­tlo­gari de toa­te fe­lu­ri­le care re­u­sesc sa-si im­pu­na oa­meni in te­ri­to­riu dupa chi­pul si ase­ma­na­rea lor.

xilem 9 noiembrie 2013 Răspunde

oare poa­te proas­ta asta sa scoa­ta din sis­tem toti in­sii care au ocu­pat func­tia de sef de ocol in ul­ti­mii 12 ani ?

daniel lupu 10 noiembrie 2013 Răspunde

Te rog sa-mi per­mi­ti sa-ti su­ge­rez ca daca ai fi spus ca doam­na res­pec­ti­va este po­li­ti­cian era su­ffi­cient si nu era ne­vo­ie sa fo­lo­ses­ti in­vec­ti­ve.
Poti fi mai ex­pli­cit in le­ga­tu­ra cu se­fii de ocol? Ar fi bine sa‑i scoa­ta? Sau sa nu‑i scoa­ta?

daniel lupu 10 noiembrie 2013 Răspunde

Si inca ceva ce tine de ca­rac­ter. Daca tot fo­lo­ses­ti in­vec­ti­ve, in­di­fe­rent la adre­sa cui, fo­lo­seste-ti si nu­me­le ade­va­rat.

NoName Noface NoNumber 8 noiembrie 2013 Răspunde

Fru­moa­sa com­pa­ra­tia bri­ga­di­e­ri­lor sil­vici cu me­di­cii… 😀

xilem 9 noiembrie 2013 Răspunde

lu­crez in do­me­niu de 10 ani, insa pot spu­ne ca 75 % din­tre sil­vi­cul­to­rii pe care ii cu­nosc sunt o ru­si­ne, atat pro­fe­sio­nal dar mai mult mo­ral. Pro­por­tia mare de ar­bo­re­te de­ri­va­te este o do­va­da in­con­tes­ta­bi­la. Res­pect fap­tul ca vrei sa fi man­dru, dar tre­bu­ie sa ai si pen­tru ce. Nu mai vor­besc de spa­gi­le pe care bra­vii sil­vi­cul­tori le dau la an­ga­ja­rea la rom­sil­va si nici de in­va­ta­man­tul de masa care da di­plo­me. De ce nu spu­ne ni­meni cum ma­re­tul SUMAL “fura/fura” ? si cam cat este pro­cen­tul … 10–25 % ? 8)

daniel lupu 10 noiembrie 2013 Răspunde

De ce esti atat de fu­ri­os? In gra­ba, sau poa­te nu, iti sca­pa Lim­ba Ro­ma­na prin­tre de­ge­te. Eu nu res­pect fap­tul ca tu vrei “sa fi” in­chi­zi­to­rul. Daca vrei “sa fii”, e ne­vo­ie sa ai mai mul­te in trai­sta pe lan­ga su­pa­ra­re. Nu ames­te­ca ar­bo­re­te­le de­ri­va­te in cior­ba ne­no­ro­ci­rii care a cu­prins sil­vi­cul­tu­ra si sil­vi­cul­to­rii in ul­ti­mii 20 si ceva de ani.

daniel lupu 11 noiembrie 2013 Răspunde

Cer scu­ze tu­tu­ror ce­lor care ga­sesc co­men­ta­ri­i­le mele de mai sus agre­si­ve, aro­gan­te, ne­în­te­me­ia­te, jig­ni­toa­re sau cu ten­tă per­so­na­lă ne­jus­ti­fi­ca­tă.

sorin buculei 10 martie 2015 Răspunde

Trist ‚in­gro­zi­tor de trist dar mai ales in­gro­zi­tor de ade­va­rat !

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: